Nu a fost un an greu. Insa nu a fost nici usor. In timp ce se derulau toate, am avut constant senzatia ca se poate si mai bine – chiar daca nu am vazut decat umbra si intuneric, ceva in mine spunea mereu “hai, inca…

Daca ai senzatia ca esti buricul universului, calmeaza-te. Nu esti. Dar chiar si-asa… Daca ai senzatia ca esti inutil, calmeaza-te. Nu esti.

La fel ca toti oamenii, fac tot posibilul sa imi traiesc viata frumos, fara regrete si sa-mi gasesc locul si rolul. Daca radacinile mi le-am regasit si le-am infipt bine, ma concentrez de-acum pe misiunea acceptata atunci cand am primit cadoul vietii. Si ce stiu…

Probabil par a detine controlul si poti spune ca totul imi merge ca pe roate. Si cel mai probabil te inseli amarnic.

Oare de ce ne amintim de lucrurile care conteaza intr-adevar in aceasta viata doar atunci cand suntem in situatii de criza? De ce ne lasam in halul asta purtati de valul confortului si al cotidianului si lasam linistea personala pe mai tarziu?

We’re always searching for the right – the right shoes, the right lipstick, the right color for our curtains, the right path… Not knowing that we are the right, the enough, the one – the only one that can do something (anything) for this world.

Alege oamenii care te aleg – fara scuze, fara asteptari, fara interes. Si fii alaturi de ei cu tot sufletul, la bine si la rau, chiar si atunci cand fizic pare imposibil.

Venim pe lume singuri. Plecam de aici tot singuri. Dar ce se intampla intre cele doua eternitati de singuratate?

Stiti vorba aia: “Toti iti vor binele. Nu ii lasa sa ti-l ia!”? Se aplica, din pacate, tot mai des, in toate aspectele vietii. E vara, e soare, te topesti de cald, asa ca zici sa tragi si tu o fuga la cea mai apropiata…

Celui care a fost. Celui care este. Celui care va fi. Dedicat celor trei si totusi doar lui – celui care conteaza.