Uneori practica nu e atat de simpla cum pare
Daca ai senzatia ca esti buricul universului, calmeaza-te. Nu esti.
Dar chiar si-asa…
Daca ai senzatia ca esti inutil, calmeaza-te. Nu esti.
Multi dintre cei care ma cunosc personal au impresia ca sunt mereu cu zambetul pe buze, mereu pozitiva si cu o energie debordanta. Si chiar nu e asa, pentru ca nu am cum sa fiu constant in priza, ori incarcata de la soare. De cele mai multe ori zambesc atunci cand va intalnesc deoarece imi face placere sa vad fete cunoscute si sa mai schimb doua-trei vorbe despre altceva si altcumva.
Sunt doar un om si imi este permis sa am zile mai bune si zile mai putin bune… cum am scris in atatea randuri, viata e facuta din bine si rau in egala masura – treaba noastra este sa pastram echilibrul intre cele doua, fiindca niciun exces nu este bun.
Si sunt un om care gandeste mult prea mult, care analizeaza si care isi stoarce nervii cu orice lucru marunt, care uneori simte ca bate pasul pe loc si nimic nu se misca in nicio directie, un om care cateodata se simte inutil. Dar in acelasi timp sunt si un om care apreciaza orice lucru marunt, care se bucura de fiecare nor cu forma interesanta, care zambeste cunoscutilor si care se indragosteste in fiecare zi de calitatile si defectele celor din jur.
Iar la teorie suntem toti grozavi si de nota 10, insa in practica nu e atat de simplu. Eu stiu ce am de facut, insa uneori felul in care sunt construita ma impiedica sa fiu “omul ideal” – iar drept sa va spun, nici nu imi doresc sa ajung oricat de aproape de ideal.
Simt totul cu maxima intensitate, lucru care ma bucura si ma intristeaza totodata, fiindca stiu ca multi nu constientizeaza inca ceea ce simt – pozitiv sau negativ. E vorba aia: bine ca te doare cate ceva, e semn ca esti inca viu. Oricum… suntem unici, diferiti, complementari, magici si cum ar spune inteleptii “tu esti singurul tu pe care Dumnezeu l-a creat”.
Si cu toate astea, fiecare picatura de apa compune oceanul, fiecare scanteie e parte din flacara, fiecare individ e o bucata importanta din lume. Treaba noastra nu e sa devenim la fel ca ceilalti, ci sa invatam sa ne privim, sa ne recunoastem, sa ne intelegem unii pe altii si sa ne acceptam pentru ceea ce suntem fiecare dintre noi.