Ma uit la tot ce se intampla zilele acestea in toata lumea si observ cu tristete ca nu stim sa apreciem viata si tot ceea ce tine de ea decat in momentele de cumpana. Ne amintim doar atunci cand ne e greu ca suntem in trecere pe aici si incep sa incolteasca regretele ca nu am dat si nu am facut suficient, sau ne-am irosit energia aiurea-n tramvai. Si ce e de facut chiar si in al 13-lea ceas?
Read MoreAr fi cazul sa inteleaga toata lumea, de la cel mai mic la cel mai in varsta, ca viata nu e un check-list pe care mai adaugi chestii pe masura ce indeplinesti altele. Si nici nu completezi sau corectezi, tragand cu ochiul la lista colegului de banca. Viata nu e o competitie si nu exista “cea mai buna viata” sau “cea mai nasoala viata”. Exista viata pur si simplu, pe care o construieste fiecare asa cum considera mai bine. Nu exista un manual de instructiuni, insa exista o busola interioara pe care ar fi bine sa invatam sa o ascultam. Si apoi mai e si ceva numit bun-simt… Dar cica ar fi o legenda demult uitata.
Read MoreDaca in articolul anterior am prezentat situatia relatiilor toxice, de ce sa nu definim si relatiile non-toxice? Le putem numi normale, insa normalitatea difera de la un individ la altul si, din pacate, normalitatea zilelor noastre inclina mai mult spre legaturile daunatoare dintre oameni. Asa ca cel mai simplu mi se pare sa le spun relatii armonioase.
Read MoreIn ultimii ani am avut in jurul meu foarte multe exemple de relatii toxice, unele constientizate si in cele din urma incheiate, altele ajunse pana la extreme si totusi continuate in nestire. Desi mi-a fost cerut ajutorul in unele dintre cazuri, am ales sa fiu obiectiva si, in particular, sa invat din lectiile altora atat cat pot, astfel incat sa pot distinge binele de rau si sa nu ajung in situatii similare. Insa nu pot spune ca mi-a iesit “fentarea” realitatii si am ajuns eu insami intr-un mediu toxic din care am reusit sa ies cu bine, nesifonata.
Read MoreIn ultimii doi ani am alergat mai ceva ca la maratoane, in cautarea a nu-stiu-ce (fiindca nu am gasit) si catre nu-stiu-unde (fiindca nu am ajuns). Mai ales ca eu de fel nu alerg!
Read MoreIn pragul anului 2019 am primit cea mai frumoasa urare ce mi-a smuls un sir de lacrimi, dupa un 2018 care a fost precum cel mai infricosator si contorsionat montagne russe.
Read MorePe masura ce inaintam in varsta se presupune ca devenim mai intelepti, mai toleranti, mai rabdatori, mai calzi etc. Sigur ca aceste lucruri se intampla – intr-un Univers paralel si intr-o lume ideala, poate doar teoretica si intr-o foarte mica masura are loc si printre noi, pamantenii de rand. Oare ce putem face pentru a face ca aceste idealuri sa se intersecteze macar putin cu realitatea?
Read MoreMi-a luat aproape 30 ani sa invat ca nu este bine pentru propria persoana si pentru linistea mea sa vorbesc. Cu toate astea, nu e bine nici sa tac. Si, colac peste pupaza, degeaba am invatat cele mentionate mai sus, pentru ca la capitolul practica nu imi iese nimic – tipic romanesc, de altfel. In concluzie, ori ca vorbesc, ori ca tac, nu e bine si nici rau. M-am facut inteleasa, da?
Read MoreIntr-o lume “senzationala” ce se hraneste cu informatiile despre vecini si caprele lor, am naivitatea de a sugera sa isi faca fiecare ordine in propria casa, lasand competitia stupida deoparte si asumandu-ne alegerile in aceeasi masura cu greselile. Pentru ca lumea suntem noi si noi o cream cu bunele si relele pe care le infaptuim.
Read MorePe masura ce evoluam – zic eu pe toate planurile (fizic, mental, psihic, spiritual) – realizam ca tot ceea ce conteaza este sa ne traim viata facand alegeri care ne fac noua bine si nu ii incurca pe ceilalti. Cum era? Ah, da… libertatea mea se opreste acolo unde incepe libertatea ta.
Read More