Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

nu sunt in criza de crize

Posted by on Jan 25, 2010

cred ca mi-a ajuns fericirea de fiecare zi din stransa din zambetele copiilor si din ochii catelusilor. pentru ca fericirea aia se pare ca nu ma incalzeste cand sunt -25 de grade afara si in casa cam 0. si ar fi prea amuzant sa ma vezi pe strada cu gura pana la urechi, pentru ca tocmai am vazut ceva care m-a facut sa zambesc si mi-a inghetat fata intr-o mimica hada. asadar, pentru o perioada imi pun fericirea pe un raft si sper sa nu se aseze praful pe ea, pana trece perioada de criza.
mdah… toata lumea e in criza. orice domeniu e in criza. cred ca si mustele sunt in criza, pentru ca oamenii sunt in criza, deci nu-si permit sa cumpere atat de multa mancare incat sa lase si pe masa, sa aiba mustele unde sa bazaie. si eu sunt in criza! nu pentru ca nu-mi dau mama si tata bani (inca nu am un venit propriu stabil. si daca nu-mi dau ei, imi da frate-miu :D dar la asta nu se ajunge). sunt in criza pentru ca sunt prea zgarciti astia din bloc si dau caldura cu taraita si/sau nu curata instalatia. de fapt rectific. nu sunt in criza. sunt in crizE: de la criza de timp pentru ca nu ma incadrez niciodata in programul zilnic propus, criza de nervi pentru ca mi-e frig, pentru ca mi se restarteaza laptop-ul cand are el chef si pentru ca frate-miu nu-si spala farfuria in care mananca, criza de stomac pentru ca ma streseaza bucurestiu`, pana la criza de podoaba capilara, pentru ca din cauza celei mai pure ape de la robinet imi pica parul si ma mananca pielea. in sfarsit…sunt mai multe.
desi sunt in criza, vreau sa cumpar confort. dar am ajuns la o concluzie: bai, eu am bani, dar e prea scump. asa ca o sa ma intorc la pilota mea (cumparata inaintea crizei) si la un ceai fierbinte (nu sunt si in criza de ceai, multumesc lui Dumnezeu!) pentru ca mi-au inghetat degetele pe tastatura (bine ca s-a uscat si oja intre timp. si ea cumparata tot inaintea crizei).
da` halatu`! cat e halatu`?!
brrrrr…

Read More

guess who`s back

Posted by on Jan 21, 2010

nu stiu cum se face ca mi s-a facut dor sa scriu. deci, se pare ca nu renunt la blog. deocamdata ;)
iata, stimabile domn (da da…tu! ala de mi-ai refuzat cafeaua) ca mi-am respectat promisiunea si m-am intors.
eh, dragii mei, sa va prezint pe cineva. acest “stimabil domn” si-o fi zis “daca tu nu mai scrii, las` ca scriu io!”. asa ca si-a facut blog. imi place cum scrie pentru ca e moldovean (deh!) si pentru ca intotdeauna mi-a dat cate un ghiont si m-a trezit cand a fost nevoie. nu e pupincurism ce scriu eu aici. clar? imi exprim respectu` (care este) pentru o persoana pe care chiar o consider funny (am sa revin la tema asta intr-o postare viitoare) si care se exprima liber, fara floricele si sclipici si norisori pufosi si roz, desi uneori (sau aproape tot timpul) e incredibil de nesimtit :-" dar trecem cu vederea.
vi-l recomand pe acest moldovean

si acum, sa trec la ale mele. mi s-a intamplat ieri o chestie care m-a enervat rau de tot (bine, de cand sunt in bucuresti, nu exista zi sa nu ma enervez, dar faza asta le-a depasit pe toate).
pe la ora 12.30 ies de pe floreasca, traversez bulevardul stefan cel mare si ma indrept spre metrou. am partial la irp (introducere in relatii publice) si nu vreau sa intarzii. asa ca prefer sa ajung cu o ora inainte :)) in spatele meu, un domn: “mademoiselle, mademoiselle!”. ignor, crezand ca vorbea la telefon. ma prinde de brat “mademoiselle! parlez vous francais?” (am scris bine?!). ma intorc zambitoare “english, please”. dansul, unu` la vreo 50 de ani, foarte evident, cu multi bani, mi se adreseaza cu o privire tampita “do you live around? i`m looking for a street”. eu “i don`t really know the area but tell me what`s the name of the street.”. “oh, you have such beautiful eyes! what is your name?”. “thank you. i`m in a hurry. can you tell me the name of the street you are looking for?”. nenea, insistent, nu-mi daduse drumul la brat. “oh, the street. i wrote it somewhere. but tell me your name, please!” in timp ce se buzunareste, ii spun ca ma numesc madonna si incep sa fac pasi, sperand ca nu o sa observe cum ma sustrag conversatiei. vine dupa mine, iar ma prinde de brat “i can`t find it. but you say you`re in a hurry. why that?”. “because i have an exam.”. “oh, so you`re a student. and what do you study?”. “i have no time. bye”. “wait, wait. if you`re in a hurry, give me your phone number and we`ll talk later.”. eu, sictirita “no! i won`t do that!”. el, politicos, totusi: “ok. i`m sorry. good luck on your test.”.
probabil cauta calea dorobantilor. o fi auzit el ca se perinda multe gagici care-si cauta barbati cu bani. a cam gresit si strada si persoana. sa fi fost vreo monicutza in locul meu, nu ar fi dat inapoi si ar fi lasat numarul de telefon fara sa stea pe ganduri.
poate altele ar fi flatate sa le bage in seama o asemenea persoana. eu nu! ba chiar m-am simtit un pic jignita. frate…unu` pana in 25 de ani nu m-ar intreba de vreo strada :)) da` vine asta cu varsta dublata si-mi mai si cere fara jena numarul de telefon. daca as fi fost imbracata “mai dezbracat”, gen fusta scurta, decolteu etc etc, mai era o chestie. da` eu eram infofolita, cu fularul pana peste nas, aveam caciulita cu mot, multe multe randuri de haine si cizmulitele cu blanita, eu si copilasii de 3-4 ani…
sa fi fost in america, l-as fi putut acuza de harassment. dar suntem in romania…
si oricati bani ar avea, si orice ar face, nu m-ar impresiona nici unu` de 35 de ani, dar de 50…
dupa vreo 50 m, o batranica ma prinde si ea de brat “maica, ajuta-ma si pe mine!”. ma gandeam ca vrea sa o ajut sa treaca strada sau sa ii arat vreo farmacie…da de unde…voia si ea o paine. cersetor cersetor, da chiar sa tragi de oameni pe strada? wtf?!

Read More