Fiecare zi din viata oricui este un montagne russe si stiu ca fiecare le are pe ale lui si le traieste in felul lui. Pentru mine saptamana ce tocmai se incheie a fost o continua trecere de la agonie la extaz, totul atat de intens…

De mici oriunde intoarcem capul auzim cuvantul “problema” – daca nu e copilul “problema”, sigur a facut cineva (intotdeauna altcineva) o “problema” – si foarte rar ne este dat sa auzim ecoul solutiei. Desi, oricum ar fi, toate se rezolva intr-un final, cu sau fara…

Cand simti ca nu mai poti opreste-te, iesi afara, inchide ochii, respira adanc. Asculta linistea si vei auzi vibratia. Simte. Danseaza in ritmul ei si vei invata sa plutesti, sa te detasezi de tot ceea ce te tine legat, vei invata sa traiesti pentru tine…

Fiind asa-numita luna a femeilor, dupa atatea mesaje de bine si ate ros-albe, mi-a dat prin minte o idee buna de dezvoltat aici, ca tot e vorba in lumea asta despre egalitatea in drepturi si independenta femeii. Iar gandul asta al meu s-a nascut odata…

Toti fugim de noi si de gandurile noastre cateodata, oricat de echilibrati incercam sa fim. Chiar si asa, puterea fiecaruia dintre noi creste fix atunci cand suntem convinsi ca nu putem sa continuam drumul, insa cu toate acestea o facem cu fruntea sus.

Orice vis si plan am avut in vizor spre indeplinire a avut nevoie de timp. Sa zicem ca in alergarea lor continua (fie vorba intre noi, uneori in cerc) gandurile mele au mai sarit parleazul si au ajuns mult mai departe decat timpul si nevoia…

In tumultul acestor zile am reusit sa gasesc cate o bucatica de liniste in fiecare seara, cu vorbe bune si suflete pline cu lumina, chiar daca gandurile s-au imprastiat in toate zarile si trupul a ramas obosit si nedormit – acum pe bune ca treaba…

Nu stiu daca asta se intampla si altora, insa mie ideile bune de scris imi vin doar noaptea, fix atunci cand imi doresc cel mai mult sa dorm, cand sunt obosita si ma aflu la mijlocul drumului dintre vis si realitate – incat numai de…

… sau mai up to date, conform vietii in online. Daca tot am depasit sarbatorile de iarna cu bine (sper) si fara vizite pe la Urgente cauzate de exces de sarmale si tuici, zic sa va urez si eu de bine, sa va pastati inima…

Si vreau ca intrebarea mea sa nu te duca cu gandul la partea profesionala, ci la relatiile dintre oameni. Cand si de ce am ajuns sa fim atat de lenesi si sa depunem efort foarte putin spre deloc in prietenii si iubiri? De fapt, stai……