Toti suntem judecatori si judecati
In cultura si credinta crestina (si nu numai) suntem crescuti de mici cu vocea din cap care ne spune “nu judeca si nu vei fi judecat”, dar cum creierul uman nu percepe negatia, tot ce ne ramane sa aplicam este “judeca si vei fi judecat”. Oricat incercam sa tinem sub control acest comportament, nu exista persoana care sa nu o faca de cateva ori in viata, oricat de iluminata si superioara vibrational ar fi. In plus sunt chiar si meserii care asta presupun!
Desigur, tipurile de judecata sunt diferite. De exemplu, atunci cand te duci cu masina la mecanic si te intreaba daca nu cumva ai bagat motorina in loc de benzina – te judeca? Da. Iti analizeaza comportamentul anterior care a dus la defectiunea masinii. Scopul judecatii ducand la solutie. La fel se intampla si atunci cand mergi la doctor si esti intrebat daca ai mancat inghetata atunci cand te plangi de durere in gat – esti judecat pentru actiunile trecute care au repercursiuni asupra sanatatii tale. Ce sa mai spun despre judecatori, psihologi, farmacisti, Mos Craciun etc? Insa toti vin in viata ta cu rol de invatator: te provoaca sa intelegi unde ai gresit si sa nu mai repeti. O fi ea – repetitia – mama invataturii, dar sa nu abuzam, totusi.
Apoi mai este acel tip de judecata de sant, cum imi place mie sa-i zic, pentru ca porneste de la discutiile pe marginea santului, de la Tanti Catinca catre vecinele Aglaia si Margareta, care spune ca Filofteia din vale s-a dus in fan cu Alui Vasile si cu Hodorogea si cu Trancanel: “Auzi, tu, la biserca n-ar veni, da’ la barbati se-mpiedica!”. E judecata? Da. Si mai e si barfa, pe de-asupra! Intr-o lume ideala a mea, toate tanticile de pe sant ar vorbi despre ce-au mai facut in gradina si prin curte, nu despre ce au vazut in casele satului. Insa si eu, la randul meu, le judec pe acestea pentru ca judeca. Vezi? E un circuit… care din pacate nu duce spre bine si frumos.
In absolut toate cazurile de acest gen judecam si suntem judecati cu mult prea putine cunostinte si informatii pe subiect, deoarece fiecare om judecat le arata judecatorilor doar o bucatica din realitatea lui. Exista cate un sablon creat individual pentru viata fiecaruia dintre noi, iar cazurile in care sablonul se repeta sunt foarte rare. Cu toate acestea, Tanti Catinca se incapataneaza sa ia sablonul ei si sa il tranteasca peste viata saracei Filofteia din vale si – ca o mare maestra ce este – sa ii traseze alte directii fata de cele alese de ea. Si nici macar nu-i cere permisiunea! Ce mai conteaza ce o face fericita pe Filofteia si cum alege ea sa isi traiasca (atentie!) propria viata? Pai nu e bine pentru ca nu e conform credintelor poporului din sant – popor care stie mai bine, ca deh, are o varsta!
Tocmai de aia urasc sfaturile nesolicitate. Imi este groaza si cand cineva imi cere sfatul/parerea, pentru ca presupune sa-i judec defectele si actiunile intreprinse pana in acel moment si nu e treaba mea asta! Aleg mereu sa ii indemn sa se gandeasca singuri ce au facut gresit si sa gaseasca solutia, pentru ca din experienta stiu ca ce a functionat la mine nu va merge si la altii, iar perspectiva mea nu se pupa neam cu a altora!
Eu stau si ma cert singura (sau sunt atat de imbufnata, ca uneori nici eu nu vorbesc cu mine!) si imi judec propriile fapte de fiecare data cand o dau de gard (fata de mine sau fata de cei dragi). Stiu ca multi nu pot privi in interior si aleg mereu sa intrebe in stanga si in dreapta pentru ca se raporteaza doar la stanga si dreapta. Insa mereu solutia este in noi, in trecutul nostru si in deciziile si alegerile personale, nu in vecini.
E o linie foarte fina intre parere si solutie. Poti cere o perspectiva, dar nu spune “Ce sa fac?! Cum sa fac?”. Pentru ca vei fi judecat si nimeni nu iti poate spune ce sa faci. Doar tu stii ce vrei, cand vrei, cum vrei, ce ai de facut pentru a obtine ceea ce vrei! Si mai ales, fii bland/a cu tine si deciziile tale!