Valoarea timpului
Ma uit la tot ce se intampla zilele acestea in toata lumea si observ cu tristete ca nu stim sa apreciem viata si tot ceea ce tine de ea decat in momentele de cumpana. Ne amintim doar atunci cand ne e greu ca suntem in trecere pe aici si incep sa incolteasca regretele ca nu am dat si nu am facut suficient, sau ne-am irosit energia aiurea-n tramvai. Si ce e de facut chiar si in al 13-lea ceas?
Ati observat cum brusc devenim mai productivi si ajungem sa finalizam in 2 ore un proiect la care lucram de 2 luni? Sau cat de lunga e asteptarea dupa ce am dat comanda de mancare? Ori cat de putin dureaza o piesa sau un film care ne place? Cat de repede devoram o carte sau cat de greu trece timpul atunci cand pur si simplu asteptam?
Ne-am plans ca nu avem timp sa facem lucruri pe care le simteam si le doream, insa gaseam mereu scuza jobului si acum? Acum avem timpul, insa tot nu suntem multumiti si ne plangem de ce ar trebui sa faca altii. Stop!
Haideti sa devenim mai productivi in aceasta perioada, sa dam valoare timpului petrecut acasa. Sigur, multi dintre noi ne ocupam si de partea profesionala de acasa (unii chiar o faceau dinainte), insa nu este o scuza sa ignoram ce se intampla in imediata apropiere. Acum avem timpul pe care l-am cerut: pentru a sta cu iubitul/iubita/mama/tata, pentru a ne juca si a citi povesti copiilor, pentru a ne intoarce la pasiunea care mai demult ne hranea sufletul. Acum nu mai stam in trafic, nu mai inhalam noxe, nu ne enervam la cozi la institutii. Acum putem sa respiram (si noi, dar mai ales Pamantul!), sa ne regeneram si sa fim recunoscatori ca am deschis ochii si in dimineata aceasta.
Nu sunt cu pozitivismul in brate, ci aleg sa ma pozitionez deasupra acestei situatii si sa privesc panorama. Sigur, este un moment de impas economic si politic, dar in joc sunt vietile noastre. Iar in aceste momente nu mai conteaza cine esti in societate si cifrele averii, pentru ca acum nu iti folosesc la nimic faima si bolidul. Acum e momentul sa realizezi cat de mare este impactul unui singur om in comunitate si cum, prin fiecare interactiune, transmiti mai departe ceea ce ai, ceea ce esti. Se pare ca a fost nevoie de un nefericit de virus pentru a ne da seama cat de largi pot fi cercurile pe care avem capacitatea de a le crea cu o mica pietricica aruncata.
Acum, de acasa, putem inlocui transmiterea acestui virus cu transmiterea de ganduri bune, cu mesajede de incurajare catre cei cunoscuti din toata lumea, cu iubirea pe care o dovedim prin grija purtata celor dragi. Suntem alchimisti prin definitie, doar ca ne-am uitat abilitatile. Transformati vibratia joasa a tristetii, anxietatii, depresiei, nervozitatii si fricii in intelegere, acceptare, iubire. Nu resemnare, nu renuntare! Schimbam perspectiva, invatam sa avem rabdare si fructificam timpul in favoarea dezvoltarii proprii, ceea ce va duce mai tarziu la dezvoltarea mediului din care facem parte. Daca un virus poate ataca atat de multe planuri, imaginati-va cat de mult poate ajuta energia transmisa printr-un gand de bine.
Timpul este cea mai mare bogatie a fiintei umane si noi suntem singurii care ii putem da valoare – poti evolua si trai o multitudine de emotii intr-un timp scurt, sau poti stagna o perioada nesfarsita, inecandu-te in energii joase. Alegerea este a ta. Finalitatea este aceeasi, dar conteaza ce faci intre timp!
Ganduri sanatoase!