Povesti turcesti (4)
Sunt cumva la mijlocul perioadei de calatorie pe taramul turcesc si incep sa simt tot mai mult ca mi-ar placea sa locuiesc aici.
Read More
Sunt cumva la mijlocul perioadei de calatorie pe taramul turcesc si incep sa simt tot mai mult ca mi-ar placea sa locuiesc aici.
Read MoreAstazi a fost o zi usor mai libera… De aceea la pranz am reusit sa prindem si un pic de soare pentru plaja. Insa nu a fost extrem de prietenoasa vremea, iar un vanticel usor ne-a alungat de pe sezlonguri.
Bine a facut, fiindca asa am ajuns si noi prin bazarul de langa resort! Fake-uri peste fake-uri originale, sa ai de unde alege. Intre “çok güzel” si “where are your from?” am reusit sa ies din labirint cu o punga de fistic si un pachet de guma (nu mi-a atras atentia nimic altceva), iar colegele cu saluri, magnetei si alte suveniruri.
Si am o surprizica ce tine de #tipacupantofiigalbeni. Urmeaza editia de vara! 
Deci azi nu am multe de povestit – nu de alta, dar daca ma lungesc pierd iesirea la narghilea si cafea turceasca!
Pana atunci
Read MoreIn seara aceasta va transmit gandurile transmise de mare. Am reusit sa ating si apa, m-am mai incarcat putin cu energie si o transmit mai departe. Sper sa o simtiti! 
Va transmit ganduri bune de la mare!
Nu-s in concediu si relaxare, sunt in “delegatie”, asa cum se zicea odata. Am omis sa va povestesc despre plecarea mea…
Read MoreI did my best to keep myself away from trouble and misunderstandings, from human wars and wickedness. I have managed to do so by now and hopefully will do it from now on, also.
Read More… pe-o gura de rai… sedeam eu linistita ascultand cintezoii si bondareii si-mi veni in minte sa-mi scriu acum gandurile catre voi.
Read MorePentru ca pot.
Pentru ca vreau.
Pentru ca asta e tot ce am mai bun de facut in aceasta lume.
Pentru ca aceasta este singura solutie ca noi, oamenii, sa nu ne pierdem sanatatea – fizica, mentala, spirituala.
Ti-am raspuns la intrebare in primele randuri, deci este optional sa citesti si ce urmeaza mai jos.
In 2008, cand am iesit pentru prima data din tara, am invatat de la prietenii mei din Germania, familia Klischies, sa admir oamenii – pur si simplu sa ma asez intr-un spatiu public si sa privesc oamenii mergand, alergand, zambind sau plangand, vorbind sau ascultand muzica etc. De fapt, daca stau sa imi amintesc mai bine, am inceput usor-usor sa fac asta inca din aeroportul din Viena, unde mi-am asteptat legatura spre Hanovra timp de 6 ore – e drept, nu aveam altceva de facut, eram singura si speriata, asa ca mi-am gasit relaxarea in privitul oamenilor. Si ce oameni… am vazut toate natiile, toate stilurile vestimentare si comportamentale, toate emotiile.
Read MoreFac ordinea de primavara prin laptop, insa unele lucruri trebuie sa ramana undeva, asa ca le las aici…
Feel it! Enjoy it!
Se intampla destul de rar, in ultima perioada, sa primesc email-uri cu ganduri ale cititorilor blogului meu si in general sunt acele aprecieri legate de modul de a scrie si de felul in care cei care “ma citesc” simt ceea ce vreau sa transmit. Ceea ce ma bucura enorm – gandurile mele impartasite ajung acolo unde trebuie, in sufletele si in mintile oamenilor dragi care imi impartasesc ideile.
Read More