Principii de viata (ep. 1)
Din fire, eu sunt destul de imprastiata, imi fac de multe ori liste in cap si rareori liste pe hartie/in telefon. Asa ca uit frecvent lucruri de baza de care am nevoie uneori in viata de zi cu zi, de la chestii materiale pana la sarcini de indeplinit. Sa mai spun ca nici “creierul de mama” nu e un prieten grozav!? In general nu citesc instructiunile, regulile unui joc, legi, cum nu urmaresc nici tiparele standard de a scrie articole. Desi sunt multe postari aici, pe blog, scrise tip lista, la momentul respectiv a fost varianta cea mai simpla de a opri gandurile si de a le trece pe hartie cu liniuta.
Insa exista si o serie de lucruri in viata de la care nu ma abat, si anume principiile. Nu stiu exact cand am inceput sa imi creez in sistem lista lor si habar nu am cum de reusesc sa ma tin de ele – dar cu siguranta au pornit din familie, din ce mi-a fost insuflat in copilarie si se contureaza tot mai frumos (spre binele meu, spre dezamagirea altora) pe masura ce inaintez in varsta.
Eu sunt mandra de mine si de ceea ce am ajuns sa fiu astazi, aici si acum, de ceea ce am realizat pana la cei 32 ani (hai, bine, fie! 33 fara 3) cu ajutor si fara, dar mai ales cu interventia nelipsita a Divinitatii. Am inteles de curand ca nimeni nu imi vrea binele mai mult decat Sinele meu, iar acesta atrage in jur suflete al caror bine coincide cu al meu sau suflete care vor sa imi testeze verticalitatea, in ciuda cocoasei pe care o detin. Nu sunt datoare nimanui cu explicatii despre felul in care merg, stau, beau, mananc, imi construiesc relatia si imi educ copilul. Am primit lectii importante, unele mai dureroase, altele chiar amuzante si usor de dus, insa toate m-au facut sa imi intaresc tot mai mult credintele pe care imi doresc sa le transmit in mod sanatos mai departe.
Cred ca recunostinta este unul dintre principiile de baza pe care mi-am cladit viata in ultima vreme. Multumesc in fiecare zi pentru Darul Vietii (primit si daruit), al integritatii, al iubirii, multumesc pentru aer, apa, hrana, gand bun, sanatate, pentru mine si pentru cei din jurul meu. Universul creeaza, Universul distruge, si totul se face la semnul intentiilor noastre. Recunostinta consider ca este singura care ne poate ajuta sa ramanem ancorati in prezent, in realitate, cu Dumnezeu de mana si la pas.
Un alt principiu care sta la temelia mea este respectul, cu tot ce presupune el: onestitate, acceptare, incredere si loialitate. Acum, ca scriu randurile acestea, incep sa cred ca acesta este cea mai importanta norma din lista mea. Desi l-am oferit fara ragaz oricand, oricui, din respect pentru Creatie, mi s-a intors in foarte mica masura, in unele cazuri chiar de la persoane de la care nu ma asteptam. Asa ca filtrul meu pentru respect a devenit tot mai sensibil si mai nepermisiv.
S-a dat alarma in sistemul meu cand nu mi-a fost respectata dorinta de a ajunge la o anumita ora acasa dupa o intalnire, apoi cand altcineva nu mi-a raspuns la telefon cateva zile, si alta data cand feedback-ul meu sincer a adus ofuscare, apoi cand mi-au fost sustrase lucruri personale din camera de hotel, sau cand angajatorul a considerat ca isi poate permite glume proaste sau atingeri nepotrivite pentru ca “suntem o familie”. Si dupa atatea sirene peste sirene, tiuieli si becuri si steaguri rosii, am decis sa dau o resetare din farbica, pentru a-mi reaminti cine sunt si pentru a-mi intari barierele si sistemele de siguranta. Fiindca nu pot permite nimanui, oricine ar fi, sa imi incalce limitele, sa impuna reguli abuzive in relatie cu mine.
Asa ca am luat masuri (drastice) pentru a nu mai fi pusa in situatii in care nu sunt respectata: am rupt legaturile cu persoanele care mi-au incalcat acest principiu, m-am retras din grupurile in care nu ma simteam valorizata pentru efortul depus, am incetat sa alimentez orgoliul altora, mi-am dat demisia. Pentru ca am obosit sa fiu eu de fiecare data cea inteleapta, cea care cedeaza spre “binele suprem”. Iaca nu-s mereu inteleapta, mai sunt si toanta, mai ales daca accept acelasi comportament care mie nu imi face bine, doar de dragul de a nu naste monstri.
Sa fii liber nu inseamna sa faci tot ce vrei, ci sa faci tot ce vrei, fara a-i leza pe cei din jurul tau. Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt, spunea John Stuart Mill.
Consider ca sunt o prezenta discreta, nu ai sa ma vezi iesind in evidenta prin gesturi, vorbit tare sau ras colorat, tocmai fiindca nu imi doresc sa ii deranjez pe cei din jur, pentru ca respect intimitatea lor, asa cum o respect si pe a mea. De exemplu o masa la restaurant poate fi locul unei discutii vitale pentru soarta unui om/cuplu/business; cum sa se auda doar vocea mea in local, povestind despre te miri ce si mai nimic? Stupid, pueril. Si nu ai sa ma auzi nici iscodind si intreband de matusa lu’ tata lu’ cumnata cumetrei X si nici de soarta lui Y. Fiindca nu sunt curioasa cum isi traiesc ceilalti viata si cum functioneaza ei. Simplu, pe ideea “ce tie nu iti place, altuia nu-i face” – ah, iata inca un principiu din lista mea! Ce frumos se leaga toate, nu?
Cred ca daca ne-am uita fiecare mai mult in propria curte si am incepe de acolo sa facem ordine, fara a arunca gunoiul peste gard, la vecini, ne-ar fi al naibii de bine. Dar unora li se uraste cu binele, asa ca e mai simplu sa isi monteze un scaun de arbitru de tenis la granita dintre proprietati, sa critice si sa taxeze orice eroare din afara curtii sale.
Zilele trecute mi-a tot aparut constant un mesaj in toate modurile, se pare ca Cineva chiar isi doreste sa imi reaminteasca asta (multumesc, Bunutule!):
Viata ta e importanta doar pentru tine! Vii singur, pleci singur. Nu lasa frustrarile si neimplinirile celorlalti sa iti umbreasca deciziile din propria viata, pentru ca binele creionat dupa principiile si realitatea ta, nu are cum sa fie si spre binele tuturor – si nu esti responsabil pentru binele tuturor!
Da! Cel mai mare AHA-moment de pana acum, desi cunoscut si repetat la nesfarsit, cu adevarat interiorizat a fost: nu sunt responsabila pentru ceea ce inteleg, gandesc si faptuiesc ceilalti. Nu sunt responsabila decat pentru faptele, gandurile si cuvintele mele, nu si pentru impactul pe care il au, fie el pozitiv sau negativ. Pentru ca fiecare vede din perspectiva lui, cu limitarile si principiile proprii de viata.
Si pentru mine asa e ok.