De ce aleg sa fiu fericita?
Pentru ca pot.
Pentru ca vreau.
Pentru ca asta e tot ce am mai bun de facut in aceasta lume.
Pentru ca aceasta este singura solutie ca noi, oamenii, sa nu ne pierdem sanatatea – fizica, mentala, spirituala.
Ti-am raspuns la intrebare in primele randuri, deci este optional sa citesti si ce urmeaza mai jos.
Dau in fiecare zi peste un citat scris pe toti peretii (de cladiri si de facebook):
“If you don’t like where you are, move! You are not a tree.” (Jim Rohn)
Pe limba noastra (adica pe intelesul mamei mele): Daca nu iti place locul in care te afli, pleaca! Nu esti un copac! 
Si ma intreb cati dintre cei care dau mai departe acest mesaj ii inteleg sensul si urmeaza sfatul. E o fraza pe care si eu o spun tuturor celor care se plang mereu ca nu le este bine, ca nu sunt fericiti, dar care nu ar recunoaste nici in ruptul capului ca nu fac nimic pentru a indrepta situatia. Si acelasi lucru il spun si celor care ma intreaba de ce nu ma mut inapoi in Bucuresti. Iar raspunsul este atat de simplu, incat ma mir de ce nu este inteles: sunt fericita in Piatra Neamt si aici mi-e cel mai bine – aici apartine sufletul meu. De ce as schimba asta daca nu imi doresc lucrurile lumesti pe care mi le poate oferi capitala sau orice alt oras din tara sau din lume si care mi-ar deranja linistea interioara?
Eu am avut norocul sa imi gasesc fericirea mai devreme decat altii, sa o recunosc si sa ma bucur de ea. Sunt fericita aici. Vreau sa fiu fericita aici. Imi construiesc fericirea aici. In Piatra Neamt. Am lasat Bucurestiul pentru fericire si nu am niciun regret.
Nu ii inteleg pe cei care se complac in situatii care nu le aduc bucurii, apoi se plang ca nu au reusit sa faca nimic in viata de pana acum, ca nu le mai ajung banii, timpul, viata… ca ar pleca in lume. Si ar tot pleca de ani buni, insa tot aici (sau acolo) sunt. Raman, nu fac nimic sa le fie mai bine, se plang, se imbolnavesc, se mai plang putin si apoi mor. Da, toti murim, unii mai devreme, altii mai tarziu, din pacate tot mai multi cu nefericirea si neimplinirea in suflet, din cauza ca aleg sa nu lupte pentru fericirea lor – si ah, daca ar sti cat de usor este!
Stii… pe lumea asta venim singuri si goi – un sufletel micut si dragut care trebuie sa hraneasca pentru a creste mare si luminos. Iar hrana lui sunt gandurile si sentimentele bune, zambetele din plin, iubirea imensa. Si asa mic, cum e, te indeamna sa alegi directia buna, daca stii sa il asculti. Insa cand alegi sa te incapatanezi si sa asculti nevoile lumesti, asuma-ti nefericirea! Poate vei avea norocul sa dai peste suflete calde care sa iti trimita din dragostea si lumina lor si poate te vei vindeca… cine stie?
Tot ce trebuie sa intelegi este ca fericirea ta depinde de tine.
Linistea ta depinde de tine.
Dragostea esti tu si vine din tine.
Asadar, nu mai astepta sa ti se dea, sa ti se faca, sa ti se puna in traista. Invata sa iti croiesti singur drumul in viata, sa alegi ce e mai bun si mai frumos si sa iubesti totul in jur.
Stii ca ceea ce dai, aia primesti?
Seara calda!
Se spune ca Dumnezeu l-a pedepsit pe un om, dandu-i pentru tot restul vieții povara de a împinge o piatra imensa pana în vârful unui deal. Apoi, de fiecare data când ajungea în vârf, piatra se rostogolea din nou la poalele dealului. Omul era necăjit și supărat din cauza ca acțiunea lui nu avea finalitate și de fiecare data Piatra ajungea din nou în punctul de plecare. Asta pana în momentul în care omul si-a dat seama ca nu are decât doua posibilități: sa urască sau sa iubească soarta care i-a fost data. În cele din urma, omul a ales sa iubească ceea ce făcea incat aceasta munca a ajuns sa-i fie energia, lumina și lucrul sau cel mai de preț. La fel putem alege și noi: sa fim spectatorul vieții noastre sau actorul principal??
Sa nu facem parte din categoria de oameni care, jumătate din viata lor vorbesc despre ceea ce vor sa facă, iar cealaltă jumătate explica din ce cauza nu au facut.
Noi, din care categorie facem parte?
Răspunsul sta în fiecare dintre noi!
O seara plina de lumina și iubire care vindeca!
Sa facem parte din categoria celor care iubesc oamenii indiferent de suflet…