Principii de viata (ep. 2)
O mie de ani mai tarziu (5 luni), dupa aceasta postare, reusesc si eu sa fac o continuare. Ca o recapitulare, nu traiesc dupa liste si reviste, insa recunostinta, respectul si “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” sunt o parte din ideile generale pe care imi construiesc viata. Fara exceptie si cu fruntea sus, pentru ca in jocul vietii mele, eu fac regulile.
O lectie importanta pentru mine a fost, parca intotdeauna, ca dragoste cu sila nu se poate – referindu-ma aici si la fortarea prieteniilor care nu duc nicaieri, nu hranesc si nu cresc nicio floare de bucurie. Prietenii pe care ii am acum mi-au devenit familie, ne-au apropiat si bunele si relele, sunt relatii la care am muncit din ambele parti, asa cum este si normal, nu doar unul a dat si celalalt a luat la nesfarsit. Iar acum nici nu mai sunt dispusa sa investesc timp si emotii in oameni de umplutura, sa hranesc egouri flamande si sa curat vietile altora de buruieni si drame – ca nu-s in masura si am destule in farfurie incat sa mai am vreme sa ma preocup de probleme care nu ma privesc.
A fi o persoana privata in zilele noastre pare tot mai greu de facut si rar intalnit. Multi simt nevoia de a-si scrie dragostea pe retele de socializare, ca texte la poze, multi se expun, inclusiv isi arata copiii unui public foarte larg (“prieteni” pe facebook sau urmaritori pe care poate nici nu ii cunosc in viata reala), fara sa gandeasca prea mult (e un subiect pe care poate il voi atinge la un moment dat, pentru ca ma socheaza pe zi ce trece), isi eticheteaza toate locurile in care merg, posteaza mii de imagini care nu spun nimic si apoi se “plang” (tot online, nu la politie) ca sunt agresati sau hartuiti.
Echilibrul in toate, ce bun ar mai fi!
John Wooden, marele antrenor de basketball, spunea ca: “Langa iubire, echilibrul este cel mai important lucru.”
… si sigur nu se referea doar la echilibrul mingii. A reusi sa faci totul cu echilibru in viata e la fel de greu ca mersul drept fara sa te uiti la picioare, mai ales daca ai si tocuri de 12cm si trebuie sa mergi pe o bordura ingusta, insa simti satisfactie cu fiecare pas in fata.
Iar apoi, viata ta este despre tine si pentru tine, asadar prioritizarea propriilor nevoi nu trebuie sa fie optionala. Atat cat te apreciezi, atat vei valora in fata celorlalti. Nebunia asta cu stima de sine si self-love-ul din ultimii ani nu reprezinta doar teorii si idealuri. Daca eu nu pun pret pe timpul meu, pe imaginea mea, pe gandurile mele, pe dorintele mele, pe pasiunile mele, cum as putea sa determin pe cineva sa faca toate astea pentru sau cu mine?
V-am zis ca nu imi plac listele, asa ca nu o sa imi gasiti principiile insirate cu liniuta sau numerotate, dar stiu sigur ca am fost inteleasa si ca va regasiti si voi intre randurile mele. Ca altfel nu ati fi aici. 
Poate ar fi si mai multe de spus, insa nu va dau chiar toate secretele mele, doar pe cele importante. 
Gand bun!