obisnuiesc sa ma uit la filme. cred ca pana acum am vazut aproape 1000…daca nu am depasit deja mia. unele imi plac, altele le gasesc dezgustatoare sau mi se par o pierdere de timp si de fonduri. dar imi amintesc replici din multe dintre ele. nu stiu cine a vazut “fools rush in” – are vreo 13 ani sau 14 ani de cand a aparut si a fost difuzat pe mai multe posturi TV. povestea e simpla: un el si o ea; aventura de o noapte; ea – insarcinata; el – indragostit; ea – vrea doar sa scape de gura familiei; el – nu voia dragoste, dar daca tot a gasit-o, incepe sa creada in semne si se termina dragut. bla bla.
partea cu semne e importanta pentru ca da, sunt peste tot. si pentru ca da, am inceput si eu sa cred in ele. incerc sa le citesc si sa le inteleg dar nu-mi iese de fiecare data. in ultimii doi ani mi s-au intamplat foarte multe lucruri la care ar fi trebuit sa ma astept, daca e sa stau acum si sa gandesc totul la rece. multi stiti ca sunt tot timpul cu zambetul pe buze, chiar daca sunt rupta de oboseala sau de fapt foarte trista. si asta e de putin timp – de cand am inceput sa constientizez ca nimic nu este intamplator si intotdeauna exista o parte pozitiva a lucrurilor.
v-am povestit ce a patit mama mea in luna mai anul acesta. de atunci sta acasa. de felul ei o fire foarte activa, cand a ajuns in aceasta situatie parca i-a picat cerul in cap. intr-un cuvant, depresie. e absolut normal, din punctul meu de vedere. dar totul are un final care vine mai repede daca nu te lasi complesit de ganduri si griji, sau mai tarziu daca vezi numai partea neagra. vorbesc cu mami in fiecare zi si chiar daca sunt departe de ea fizic, incerc sa ii fiu un sprijin moral, pentru ca in conditiile astea, este tot ce are nevoie.
intr-o zi i-am zis o chestie care nu stiu de unde mi-a venit…probabil a fost concluzia de la una dintre lectiile vietii. uneori ti se intampla lucruri rele pentru a constientiza ca nu ai avut suficienta grija de tine, ca te-au preocupat alte aspecte (partea materiala, partea fizica – doar exteriorul, grija pentru ce fac sau spun ceilalti legat de propria persoana etc) si ca ar fi cazul sa iti porti singur de grija. pentru ca daca nu o faci tu, nu iti ia nimeni locul din punctul asta de vedere.
semne au fost intotdeauna dar nu au fost luate in seama. de-acum stim ce avem de facut si incercam sa gandim de mai multe ori inainte de a actiona. e drept ca in anumite privinte e bine sa te bazezi pe instinct, dar eu consider ca asta este valabil doar cand exista o conexiune emotionala strong intre indivizi sau intre individ si “obiectul dorintei”
o sa vi se para amuzant, dar e o tema la Tehnici ale Succesului. pe cuvant! o joaca de copii: am ajuns intr-o dimineata la seminar, iar pe masa era o cutiuta facuta prin tehnica origami si m-a luat gura pe dinainte “si eu stiu sa fac din asta! stiu si povestea!”. credeti ca am scapat fara sa demonstrez? sa va spun si voua…
a fost odata un barbat foarte sarac. nu avea decat o bucata de pamant…
…iar recolta a fost foarte slaba. doar cateva kilograme de grau, din care omul nostru s-a gandit sa faca o paine mare, mare, sa manance toata iarna…
vecinii din sat au simtit miros de paine si saraci si flamanzi cum erau toti, au batut la poarta barbatului. acesta, milos, i-a lasat pe toti sa se infrupte. dar i-a mai ramas si lui o bucatica…
a doua zi, cum a scos bucata de paine sa o manance, imediat au aparut toti cateii si toate pisicile din sat, latrand si mieunand de foame. barbatul, mare iubitor de animale, a impartit si restul painii. lui i-a mai ramas foarte putin…
incercand sa gaseasca modalitati de a face rost de mancare, omului nostru i-a venit o idee. s-a dus la dulapul cu haine, cu gandul ca ar putea sa le vanda, sa obtina cativa banuti si sa se aprovizioneze pentru iarna. zis si facut…
in dulap gaseste un cojocel…
o pereche de ciubotele…
o pereche de pantaloni…
si un pulover…
dupa ce le vinde pe toate, considera ca are suficienti bani incat sa manance la restaurant o masa copioasa si mai apoi sa mearga sa-si faca proviziile pentru iarna. merge intr-un restaurant luxos, se aseaza la o masa, singur…
si dupa ce mananca bine, bea un pahar cu vin…
dar isi da seama ca uitase portofelul cu banii acasa. fuge din restaurant, se urca in barca si porneste spre casa, sperand sa ajunga la timp inapoi pentru a achita nota de plata.
cand ajunge acasa…
gaseste portofelul…
si daca vrei sa afli finalul povestii, trebuie sa platesti!
Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:
– Ce tip de bărbat cauţi?
Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:
– Vrei să ştii într-adevar?
El raspuse:
– Da!
Atunci ea începu să zică:
– Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?
Bărbatul rămase privind. Gîndea, cu siguranţă, că este vorba de bani.
Ea, ştiind ce gîndeşte el, spuse:
– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.
El îşi încrucişă braţele, se aşeză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.
Ea zise:
– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să îşi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu, dar că nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevarată nu va accepta niciodată lîngă ea un bărbat care este extraordinar … dar numai o oră ! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore !
Cînd termină, se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător.
saptamana trecuta am visat-o pe mamaia…ii ceream placinta cu branza. si a zis ca o sa imi faca…si m-am trezit…
in weekend am tras o fuga acasa si mama avea in frigider niste branza dulce (noi ii spunem branza scoapta). am rugat-o frumos sa-mi dea si mie la bucuresti, sa-mi satisfac pofta si sa-mi fac placintele pomenite in vis, pentru ca acasa nu aveam timp nici eu nici ea de “prajiturit”.
azi mi-au venit in minte o gramada de retete de dulcegarii cu branzica…si ce fac? iau la rand toate sertarele si dulapurile din bucatarie sa vad de ce ingrediente dispun. pentru placinte, nu aveam drojdie. pentru placinta cu aluat de pandispan nu aveam suficiente oua. mai aveam o varianta…mi-am amintit de gustul coltunasilor facuti tot de mamaia…nu mai mancasem de cand era ea…
simplu: aluatul – faina, sare, apa, compozitia – branzica, zahar fin, zahar vanilat, oua. din cauza faptului ca nu le am cu masurile si pun de obicei totul dupa ochi, am avut mai multa compozitie decat aluat si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana stiu ca m-am cam ales si cu blesteme pentru ca am facut pofta prietenilor de pe facebook dar eu sunt foarte mandra: prima data cand am facut coltunasi si mi-au iesit si frumosi (cu exceptia a 3 care s-au spart la fiert, din totalul de 16) si gustosi! (de papanasi nu discut. a fost prea moale compozitia si nu mai aveam faina s-o mai “dreg” )
pentru fiecare, ziua de 31 octombrie are semnificatii diverse. de cativa ani, pentru multi inseamna petreceri, costume, bostanei, vrajitoare…intr-un cuvant Halloween. super! inca o ocazie pentru petreceri tematice!
am avut si eu o perioada in care marcam cumva aceasta sarbatoare celtica. a inceput in clasa a 5-a, odata cu ideea profesoarei de engleza de a face o mica serbare cu scenete. totul era facut de noi: texte, costume, decor. ea era dor coordonator. a continuat traditia pana la incheierea gimnaziului. in liceu nu am avut succes cu ideea de a continua sirul serbarilor de Halloween. am mai avut insa ocazii de a ma costuma si a fi altcineva pentru o seara.
dar nu ma mai incanta atat de mult ideea. ma oboseste foarte mult sa vad cum sarbatorile devin atat de comerciale si se impanzesc si se imprumuta de la un popor la altul. ok…globalizare…dar nu se trage nicio linie? de ce oare nu incercam sa impacam si capra si varza? cati stiti ca aceste sarbatori au corespondent si in calendarul ortodox? adevarat, nu corespund datele…dar sa ne adaptam, daca tot vrem sa celebram asemenea evenimente. stiu, nu e ok nici asa, pentru ca e mai fun sa ne distram de Halloween la unison cu globul. right? asa ca hai sa ne “pisicim” si “iepurim” si “dracovim” (pentru ca astea sunt personajele intalnite la tot pasul in serile cu petreceri de Halloween) si sa iesim sa speriem spiritele care isi cauta un trup pentru reincarnare (pentru ca, intr-adevar, un iepuras le-ar speria grozav!).
pentru mine aceasta zi are, din pacate, alta semnificatie. sunt 5 ani de cand nu mai e printre noi o persoana importanta in viata mea, careia i-am pastrat in fiecare an un loc aici. pentru ca atat mai pot face…in perioada vietii au fost diversi factori care poate nu mi-au permis sa ii acord atat de multa atentie si afectiune cat ar fi trebuit. dar viata mea merge mai departe. si acum pot doar sa ma mai rog pentru acea persoana si sa imi amintesc de ea cu drag si cu zambetul pe buze
pe 27 octombrie se da startul inscrierilor pentru editia 3.0 Filmul de Piatra. si cum altfel putem marca aceasta zi, daca nu cu proiectii si invitati care mai de care? avem de toate: filme, djset, vjset si beatboxing live (tipu` e genial. pe cuvant!). unde mai pui ca iti lansam si o provocare? filmeaza cateva secunde de dans pe coloana sonora promo-ului evenimentului:
poti folosi orice parte a corpului tau, o jucarie, un animal sau orice iti trece prin cap! misca(-te) pe ritm, filmeaza cateva secunde si trimite rezultatul la concurs@filmuldepiatra.ro sau pe www.facebook.com/filmuldepiatra.
la evenimentul de joi vom proiecta clipurile primite. publicul va alege castigatorul unei invitatii duble la concertul Jamie Woon din 19 noiembrie!
de retinut: inscrierile pentru competitia din cadrul Festivalului Filmul de Piatra (the big winter edition) se fac exclusiv online, pe site-ul filmuldepiatra.ro intre 27 octombrie si 30 noiembrie. vor fi acceptate scurtmetraje (fictiune, documentar, animatie, experimental si videoclip) realizate dupa 2010 in Romania si Republica Moldova.
prin urmare, ia-ti gasca de prieteni si vino la o seara de film, muzica si zambete, joi 27 octombrie, la ora 20.00 la Atelierul de Piatra #1! (Atelierul de Productie, Splaiul Unirii 160)
si se termina dragut. bla bla.
pentru ca da, sunt peste tot. si pentru ca da, am inceput si eu sa cred in ele. incerc sa le citesc si sa le inteleg dar nu-mi iese de fiecare data. in ultimii doi ani mi s-au intamplat foarte multe lucruri la care ar fi trebuit sa ma astept, daca e sa stau acum si sa gandesc totul la rece. multi stiti ca sunt tot timpul cu zambetul pe buze, chiar daca sunt rupta de oboseala sau de fapt foarte trista. si asta e de putin timp – de cand am inceput sa constientizez ca nimic nu este intamplator si intotdeauna exista o parte pozitiva a lucrurilor.
si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana 
