Mariuca Nastasiu

Tipa cu Pantofii Galbeni

Povesti turcesti (7)

Posted by on Apr 29, 2015

Daca va intrebati de ce a trebuit sa treaca o saptamana pentru a scrie povestea din ultima zi de Turcia, va spun sigur ca nu e din cauza ca am ramas in Antalya!

Si nici sa nu va ganditi ca mi-a ramas mintea (sau inima) pe acolo. Mai degraba pot spune ca odihna mea a fost ratacita pe meleagurile turcesti. Si tare sper sa prinda urmatorul avion spre casa, pentru ca inca (!!!) ma simt epuizata.

Stiu ca pentru cei de acasa parea totul foarte relaxant si insorit, senin si roz pufos. Dar nu a fost asa – pacat ca inca mai suntem la stadiul de a judeca dupa prima impresie si cateva poze.

Am stat la plaja? Da! Jumatate de ora intr-o seara, dupa ora 18:00, pe malul marii cu valuri mari si reci, plaja la 16°C. Si in alta zi inca vreo jumatate de ora, 40 de minute maximum, langa piscina, rugandu-ma de soare sa iasa dintre norii de ploaie. Si fix cat sa fac o poza macar – sa ma incalzeasca soarele din imagini.

Am facut shopping? Da! 4 cutii de rahat, 4 bratari si 2 brelocuri. Nu am avut nici timp si nici energie sa negociez cu Turcaletii.

In timpul zilei alergam de la hotel la hotel, urcand si coborand etaje, facand kilometri dupa kilometri prin gradinile resorturilor. Pentru ca – guess what!? – am mers in interes de serviciu, nu in interes de relaxare!

Ajungeam seara pe la 6-7 in camera, faceam un dus si coboram la masa si mai stateam apoi la socializare cu ceilalti membri ai grupului. Iar dimineata era trezirea devreme, masa si iar vizite la hoteluri, cate 10-13/zi.

Am avut si o seara turceasca, in ultima zi de sedere si sa zicem ca acolo ce a mai fost distractie, insa sigur nu si relaxare! Si oricum… cel mai bine m-am simtit in serile petrecute cu grupul de agenti de turism din care faceam parte. Mi-ar fi placut sa ma distrez asa cum s-a inteles din postarile de pe instagram si facebook! :)

Inchei aici povestile turcesti si va doresc sa ajungeti acolo DOAR pentru odihna si relaxare!

3 Comments

  1. Salutari!
    In primul rand da-mi voie sa iti spun ca tare imi plac povestile tale si admir pasiunea pe care o pui!
    Si referitor la aceasta poveste, mereu vor fi oameni care isi vor da cu parerea, uneori deranjant, dar cum ar zice Ruby “nu pune la suflet” :)) doar bucurate de momentele frumoase ! :)

  2. Multumesc pentru apreciere! Ma bucur ca randurile mele ajung unde trebuie si ofera macar un pic din sentimentele si atmosfera din sufletul meu!
    Si sa stii ca nu am uitat de ceai! Dupa odihna facem si asta!
    :-*

  3. Ma bucur ca nu ai uitat de ceai ☺

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Mariuca Nastasiu