Am zis de atatea ori ca eu nu as putea sta legata de un scaun timp de 8-9 ore, la un loc de munca, incat ma minunez si nu imi vine sa cred ca totusi sunt capabila sa fac asta – si mi-a trebuit vreun an sa imi demonstrez ca pot, daca vreau… sau daca fac exceptie de acest “inconvenient”.
Read MoreNu sunt o fire sportiva, iar singura activitate pe care o practic intens si care imi pune muschii in miscare este mersul pe jos – in pas alert sau agale, pe toate strazile mai umblate si mai neumblate, in natura sau in jungla urbana, si – mai ales – cu incaltaminte comoda, dar in aceeasi masura si cu pantofi cu toc.
Read MoreS-a incheiat cu bine inca o calatorie a mea pe meleaguri nepasite si nevisate pana acum.
Intre timp am implinit un an de #tipacupantofiigalbeni si de cateva zile am inchinat un pahar in cinstea primului an intr-un domeniu de activitate nou pentru mine – turismul. In acest an s-au schimbat atat de multe lucruri si totusi au ramas la fel toate – dar am invatat si am crescut, cu fiecare zi am urcat tot mai sus.
Si sunt fericita cu toate realizarile de pana acum, indeplinite pe forte proprii. Sunt binecuvantata si de aceea doresc sa multumesc tuturor celor care imi sunt alaturi, indiferent de vreme si vremuri!
Read MoreAcum o luna eram pe ultima suta de metri cu pregatirile pentru cea de-a doua editie TEDxPiatraNeamt – The Science of Success.
De ce scriu abia acum?
Pentru ca…
Revin in peisajul online cu vesti despre ce pregatesc atunci cand nu sunt pe aici. Daca isi mai aminteste cineva, prima data cand am pomenit despre Tipa cu Pantofii Galbeni a fost inaintea primul eveniment TEDx Piatra Neamt, mai precis anul trecut in luna mai – daca nu, click aici pentru refresh.
Read MoreUna dintre lectiile importante invatate in viata mea de pana acum, este aceea ca oamenii intra in viata ta cu un scop si fix atunci cand ai mai mare nevoie de ei – sa te invete, sa ii inveti, sa te iubeasca, sa ii iubesti, sa te iubesti si sa te ierti, sa invatati impreuna ce inseamna dorul si sa fiti cu un pas mai aproape de intelegerea vietii.
Read MoreIn fiecare zi se intampla sa simt lipsa cuiva, sa ma cuprinda un dor mai mare decat simt ca pot duce… dar la finalul zilei ma intorc in amintiri, imi strang oamenii dragi in brate – pentru ca pe unii doar acolo ii mai gasesc – si ma pregatesc de odihna, sa pot face acelasi lucru si maine…
Read MoreDaca va intrebati de ce a trebuit sa treaca o saptamana pentru a scrie povestea din ultima zi de Turcia, va spun sigur ca nu e din cauza ca am ramas in Antalya!
Read MoreInca una si ma duc… acasa!
Read MoreIn aceasta seara presimt ca ma voi lasa vrajita de povestile Sheherezadei si voi adormi inainte de vreme.
Read More