Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on May 10, 2014
mi-am spus ca nu voi scrie despre fashion&stuff (exceptie cateva postari, realizate la cererea publicului feminin: girl stuff 1, 2 si 3), pentru ca din moment ce eu nu urmez trend-urile, nu sunt in masura sa imi dau cu parerea, desi simtul estetic al unora imi invineteste ochii. astazi fac o exceptie si abordez si acest subiect…
sunt extrem de banala si clasica in ceea ce priveste vestimentatia, mai ales pentru ca nu imi place sa urmez turma si sa port acelasi model de tricou, de pantalon sau de rochie ca toate celelalte fete. desi mai sunt cateva exceptii, din cauza ca nu gasesc mereu ceea ce caut. imi place sa fiu feminina, sa port fustite, rochite, balerini, sandalute si toculete, iar cand ma vezi cu bascheti sau adidasi trebuie sa faci o dunga pe perete, pentru ca nu se intampla des (in zilele petrecute in Piatra Neamt inainte si dupa Pasti ma puteai vedea mai mult incaltata cu bascheti, pentru ca nu imi luasem in bagaj prea multe variante de papuci). daca merg pe linia clasica de vestimentatie, ma joc putin cu accesoriile: cel mai mult cu bijuteriile si pantofii. pentru ca e usor sa transformi o tinuta formata din blugi si camasa alba, din tinuta de zi in tinuta de seara, daca pui un colier statement si o pereche de pantofi cu toc.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Apr 26, 2014
nu sunt ambitioasa, nu ma trantesc cu fundul de pamant si nu ma dau cu capul de toti peretii daca ceva nu imi iese sau lucrurile nu merg asa cum imi doresc. pentru ca am invatat sa am rabdare, sa primesc lucrurile asa cum vin, indiferent cat de mult sau putin efort am depus. dar am planuri si vise si de fiecare data cand mi-am propus un lucru, l-am dus la indeplinire.
nu pentru ca am primit critici din stanga si din dreapta si nu pentru ca toti mi-au spus ca nu pot sau ca ma irosesc. nu! am facut ce mi-a stat in putinta pentru a-mi fi bine, pentru a fi multumita de mine si de realizarile mele. pentru fericire. nu asta vanam toti o viata intreaga? nu am facut lucruri marete, dar am facut ceva… si reusesc putin cate putin sa cresc si sa devin din ce in ce mai increzatoare in fortele mele si mai ales sa vad ca ramane ceva in urma mea.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Apr 17, 2014
stii momentele alea in care cunosti pe cineva si ai sta la povesti cu persoana respectiva pana a doua zi la pranz sau pana va ia somnul? mie mi se intampla in general doar cu membrii familiei sau cu prieteni foarte apropiati, insa si in cazurile alea poate mai sunt momente de pauza, de liniste totala. astazi lucrurile s-au schimbat putin, pentru ca am intalnit un suflet tare frumos si greu ne-am lasat duse fiecare in treburile ei – dar sunt copii de hranit si munca de rezolvat inainte de Pasti. Barbara Langellotti a devenit mai cunoscuta datorita emisiunii Next Top Model la care a participat si de-a lungul timpului i s-au pus multe etichete, insa intotdeauna a ramas naturala, cu capul sus si privirea inainte. si iti trebuie multa stapanire de sine sa faci asta, multa putere pentru a trece peste rautatile celor din jur si mai ales diplomatie – iar toate astea nu vin de la sine daca nu exista educatie.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Apr 6, 2014
I like women who haven’t lived with too many men.
I don’t expect virginity but I simply prefer women
who haven’t been rubbed raw by experience.
There is a quality about women who choose
men sparingly;
it appears in their walk
in their eyes
in their laughter and in their
gentle hearts.
Women who have had too many men
seem to choose the next one
out of revenge rather than with
feeling.
When you play the field selfishly everything
works against you:
one can’t insist on love or
demand affection.
You’re finally left with whatever
you have been willing to give
which often is:
nothing.
Some women are delicate things.
Some women are delicious and
wondrous.
If you want to piss on the sun
go ahead
but please leave them
alone.
– Charles Bukowski
L-am vazut. Mi-a placut. L-am lasat aici. 
Cu inima!
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Mar 23, 2014
stiu, sunt o lady si nu vorbesc (scriu) urat… dar chiar nu ma pot abtine si macar un cuvant urat tot trebuie sa mentionez. am participat la cel mai jalnic eveniment posibil – pe bune, atat de jalnic incat singurul lucru bun din evenimentul respectiv a fost grupul de oameni cu care am fost acolo.
cica a ajuns si in Iasi “Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2014”, anuntat cu mare tam-tam inca de prin noiembrie, cand s-a mai facut un mega-extra eveniment si acela prezentat tot cu bombe si artificii, dar la care nu au intrat decat cei care aveau invitatie – cum se facea rost de invitatie? pe ochi frumosi. cum eu nu am asa ceva, mi s-a trantit usa in nas (de-aia acum am nasul si mai mare). imi luasem complet gandul de la acel eveniment, pana intr-o seara cand primesc mesaj de la un prieten ca ar avea o surpriza pentru mine. va dati seama, ma gandeam numai la popcorn si comedii americane – si nu am fost prea departe. facuse rost de invitatii la acest “superb” eveniment, NDP.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Mar 19, 2014
mie imi place sa fac glume, doar ca rareori ele suna la fel de bine in realitate dupa cum suna in capul meu. de-aia ma dau deoparte si ii las pe altii sa faca treaba asta cum stiu ei mai bine, pentru ca imi place sa rad de glumele altora. de fapt… imi place sa rad punct. n-am fost de prea multe ori la show-uri de stand-up, tocmai pentru ca am avut in preajma prieteni atat de comici, incat era suficienta o iesire cu ei si radeam si doua saptamani dupa aceea. insa a venit o furtuna mare si ne-a cam imprastiat pe toti, iar acum nu mai am portia de ras de pe vremuri atat de des cat imi doresc.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 28, 2014
daca stau bine sa ma gandesc, de cand ma stiu m-am vazut lucrand cu cei mici. intai mi-am dorit ca atunci cand “ma fac mare” sa fiu educatoare, apoi invatatoare, apoi profa de engleza, dupa care am trecut la chestii mai serioase, dorindu-mi sa devin psiholog, apoi asistent social… toate acestea pana in clasa a 10-a, cand am intalnit-o pe draga doamna Zoe Sram la Palatul Copiilor, la cursul de Redactie – presa, radio, TV.
doamna Sram e genul de profesor pe care iubesti sa il asculti, care te invata lucrurile pe care trebuie sa le inveti, in mod natural, fara a te imbuiba cu teorie, ci facand lucrurile practic, aplicandu-le in viata cotidiana. e genul de profa calda si mamoasa, care te lauda si iti zambeste frumos oricate prostii ai spune si ai face, e o prietena minunata care te incurajeaza si te ajuta sa treci peste rautatile altora, insa isi ia cel mai inalt grad din armata cand lucreaza sub presiunea timpului si se poate transforma in furtuna daca ceva nu iese bine.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 27, 2014
nu-s experta in aparaturile de ultima generatie folosite zi de zi, dar nu-s nici vreo tuta sa n-am habar pe ce buton apas pentru a trimite un mail. drept dovada stau postarile de pe blog, nu? macar la asta ma pricep…
se zice ca tehnologia ti-e prietena daca inveti sa o folosesti. pe naiba… cateodata iti da niste tepe de zici ca ti le-a bagat direct in ochi si nu mai vezi bine. nu stiu lucrurile alea stiintifice pe care “ar trebui” (cine zice?!) sa le stiu referitoare la telefonul sau laptopul meu, insa stiu esentialul in ceea ce priveste utilizarea lor – si stiu sa le folosesc si cu masura!
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 24, 2014
de ceva timp mi-am facut o obisnuinta: in fiecare zi ii scriu unei persoane – mereu alta – un mesaj in care ii amintesc sa zambeasca sau pur si simplu ii doresc o zi frumoasa. si nu trimit doar cunoscutilor – desigur, celor apropiati le dau mesaj pe telefon, pe viber, pe whatsapp si pe whatever – celorlalti le scriu pe unde apuc: in comentarii la postari/poze, in urarea de la multi ani, in mesaje private, in mail-uri. pe strada e mai simplu pentru ca nu trebuie sa spun nimic, doar le zambesc si atat.
imi place sa stiu ca ii pot face pe altii sa se simta mai bine si poate sa le schimb starea de spirit din morocanoasa in ceva mai prietenoasa, chiar daca eu nu sunt in cea mai buna forma. desigur, reactiile necunoscutilor au fost de la cele mai ciudate la cele mai dragute. poate majoritatea ma considera o nebuna ca incep sa le scriu “nu uita sa zambesti astazi!” sau “sa ai o zi cu soare!”, dar eu stiu ce inseamna zambetul pentru mine si stiu sa pretuiesc unul cand il primesc: ma face sa cred ca rautatea si nebunia din lumea asta au leac.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 14, 2014
o buna perioada de timp am refuzat sa cred ca exista oameni fara sentimente. am considerat ca este un fenomen absolut imposibil, ceva intalnit doar in filme – cum adica sa nu simti nimic pentru nimeni si nimic?!
de curand, insa, mi-a fost schimbata parerea, pentru ca am cunoscut pe cineva care este incapabil sa aiba sentimente. desi la inceput am mers pe ideea ca ceva-ceva tot exista acolo, dar nu stie sa le exprime in niciun fel, acum mi-e tot mai clar ca nu are sentimente pentru oamenii ce il inconjoara, pentru ca este prea interesat de propria persoana si de felul in care il vad ceilalti, avand nevoie constanta de confirmarea altora.
Read More
