Mariuca Nastasiu

Tipa cu Pantofii Galbeni

noaptea devoratorilor de publicitate – my ass!

Posted by on Mar 23, 2014

stiu, sunt o lady si nu vorbesc (scriu) urat… dar chiar nu ma pot abtine si macar un cuvant urat tot trebuie sa mentionez. am participat la cel mai jalnic eveniment posibil – pe bune, atat de jalnic incat singurul lucru bun din evenimentul respectiv a fost grupul de oameni cu care am fost acolo.

cica a ajuns si in Iasi “Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2014”, anuntat cu mare tam-tam inca de prin noiembrie, cand s-a mai facut un mega-extra eveniment si acela prezentat tot cu bombe si artificii, dar la care nu au intrat decat cei care aveau invitatie – cum se facea rost de invitatie? pe ochi frumosi. cum eu nu am asa ceva, mi s-a trantit usa in nas (de-aia acum am nasul si mai mare). imi luasem complet gandul de la acel eveniment, pana intr-o seara cand primesc mesaj de la un prieten ca ar avea o surpriza pentru mine. va dati seama, ma gandeam numai la popcorn si comedii americane – si nu am fost prea departe. facuse rost de invitatii la acest “superb” eveniment, NDP.

stiind despre acest soi de evenimente la care am participat in anii trecuti si in alte orase, eram extrem de incantata iar imaginatia mea depasise orice granita. in plus mai scria si mare pe afis “Producator general: Dan Chisu” – you must be joking?!

1891209_1534799413412435_1794011359_nsa va descriu putin si sa-mi spuneti ce credeti voi- poate eu sunt aia nebuna:

– tematica evenimentului: “Zombi”; la intrarea in cladire, lipita de acelasi geam pe care era afisul, CU SCOCI, o cruce mare din lemn care se cumpara de obicei pentru inmormantare, aia pe care se scriu numele, data nasterii si data decesului. pe crucea asta nu scria nimic. la intrarea in sala de spectacol, in partea dreapta, era un sicriu mare, nou, cu capacul pus. in partea stanga era un banner al unui sponsor si un manechin cu o rochie de seara. pe scena era un sicriu in mijloc, iar in dreapta un banner si un manechin cu o rochie de mireasa, in stanga banner si o rochie de nasa probabil.

frumos tabloul pana aici? se leaga?

– intrarea in sala a inceput la ora 19.30; biletele erau fara locuri si fiecare s-a asezat unde a avut chef. evident ca a ramas cate un loc izolat pe ici pe colo, pentru ca mai apoi intarziatii sa aiba ce comenta in timp ce traverseaza sala de spectacol. ba chiar am descoperit ca unele locuri erau si rezervate (cum?!), iar cei care au crezut ca sunt mai rapizi si mai norocosi, au fost ridicati de pe locuri si invitati sa isi caute altele;

– spectacolul a fost programat sa inceapa la ora 20.00… mai puneti vreo 35 de minute la socoteala. apoi bezna. apoi se aprind iar luminile, pentru ca intra niste “zombii” absolut penibili si se plimba printre randuri pana ajung pe scena. vreo 6-7 copilasi au incercat sa-si arate talentele de dansatori, totodata incercand in mod neinspirat si total nesincronizat sa redea atmosfera din Thriller a lui Michael Jackson. as putea spune ca au facut o blasfemie. hainele facute zdrente cu ajutorul sfintelor foarfece si cate o pata de machiaj pe ici-pe colo. in tot timpul asta asteptam sa iasa ceva sau cineva din sicriul de pe scena – nimic!

– se face 20.45 si apare si comediantul nostru, Bobi Dumitras, de la Fara Zahar, care ne-a tinut intr-o balbaiala, un rumegat de guma si un suflu puternic in microfon – continuu, pana pe la 21.45… apoi a prezentat “pauza de publicitate”. de aici s-a inteles ca intra spoturile video, dar la un moment dat va mai reveni si el pe scena cu glumitele despre nevasta-sa si Dorohoi. am rezistat eroic pana la 12 jumatate si pe Bobi, dragul de el, nu l-am mai vazut la ochi…

– in privinta tehnicii pot spune ca era mai bine si in odaie la tataia la tara, cu diafilmul proiectat pe perete. aici era un ecran evident mult prea mic pentru o sala de spectacol, la un eveniment la care se astepta sa participe peste 300 de oameni. sa mai spun ca ii vedeam desktop-ul celui de la butoane si fisierele personale? daca ii scria mama sa il intrebe ce vrea sa manance, vedeam si asta.

– spoturile au fost dintre cele laudate si premiate, dar: *unele erau din 2009 sau 2011 – credeam ca le-au adus pe cele premiate in 2013, parca asa era vorba; *ma asteptam ca organizatorii sa isi dea minimum de interes si sa faca subtitrari in romana pentru cei care nu le au cu engleza; *calitatea video a unora dintre ele a fost jalnica, zau asa! mai bine deloc!

in concluzie a fost un eveniment realizat de amatori, tind sa cred ca de copii de liceu cu planuri de pus in practica mai mari decat posibilitatile lor. sper ca numele lui Dan Chisu sa fi fost folosit doar pentru a atrage oamenii la eveniment, si imi doresc ca el sa nu aiba nicio legatura cu ceea ce s-a intamplat acolo, pentru ca nu ii face onoare.

si daca vrea sa ma certe cineva pentru toate observatiile de mai sus, mai am ceva de spus: din 2009 sunt implicata in organizarea de evenimente care presupun si proiectii de filme si chiar cu cele mai mici resurse nu am ajuns vreodata la un nivel calitativ atat de scazut. iar la evenimentele noastre oamenii intra gratis, primesc zambete si raspunsuri amabile, nu dau 30 de lei pe bilete fara loc pentru a vedea desktop-ul tehnicianului si pentru a li se raspunde cu “pai… nu stiu!”.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Mariuca Nastasiu