From Seoul with love
De aproximativ 12 ore m-am indragostit. Cum stiu cu asemenea precizie?
De 12 ore sunt in Seul, un oras colorat, cald, bogat atat in cultura cat si in tehnologie, cu oameni agitati, dar mereu zambitori si prietenosi. Am avut in cateva randuri senzatia de deja-vu, si o parte din ceea ce am vazut astazi imi amintesc dintr-un vis, sau din mai multe. Nu stiu exact de ce, cand si cum, insa eu am mai fost aici candva… intr-o alta viata sa zicem 
E ora 21.00 si suntem deja in camere, fugariti de oboseala. Zborul a fost lung, chinuitor – daca nu esti genul care sa poata dormi tinand capul sub tine sau barbia in piept… e prea dificil sa va explic pozitii de dormit adoptate pe scaunul din avion. Insa m-am bucurat ca am zburat din nou, dupa 6 ani. Am ignorat turbulentele si ameteala care m-a luat pe la 10000m si am ajuns intreaga si in deplinatatea facultatilor mintale (zic eu) la destinatie.
Ne-a intampinat o draguta domnisoara pe nume Daju, foarte saritoare si curioasa din fire, o tipa de o varsta cu mine, ghidul nostru de aici. In zilele ce urmeaza voi incerca sa postez macar 3-4 poze din cursul zilei, in functie de timp. Net am oricum, oriunde merg!
De la aeroport, ca sa ne dezmortim, am mers direct in Bukchon, un sat traditional coreean din mijlocul orasului… de fapt, o increngatura de stradute inguste cu vechi case traditionale, unele modernizate si transformate in locuinte private, case de oaspeti sau magazine si ceainarii, altele pastrate ca muzeu. E incredibil cat de putin spatiu necesita acesti oameni pentru a locui. Totul este atat de simplu si, totodata, atat de elaborat si frumos decorat.
Apoi am ajuns intr-o zona de shopping, o straduta plina cu magazine de suveniruri – era in plan pentru maine, insa daca tot eram in zona, am profitat de moment si am strabatut straduta pana la capat, admirand fetele curioase care ne priveau ca pe extraterestri (e o zona turistica, insa si turistii sunt in majoritate asiatici, deci foarte rar ai ocazia sa dai nas in nas cu un european sau… hai sa zicem cu un occidental.
La capatul strazii se pregatea o punere in scena a ceremoniei de casatorie: ceva ce in general vezi doar prin filme, o traditie foarte frumos pastrata si pe care multi tineri o pastreaza in ziua casatoriei: ritualul dureaza in jur de 30 de minute, timp in care cei doi isi arunca priviri duioase, pline de dragoste si recunostinta – in Coreea de Sud exista un respect fabulos fata de sot/sotie, fata de familie si dragoste. Relatiile lor sunt construite pe respect si loialitate!
Masa de seara a constat in preparate traditionale – un fel principal, carne de vita in sos de soia cu legume si ciuperci – un soi de supa mai mult… de nelipsit fiind orezul si kimchi, o varza murata foarte picanta. Mancarea e foarte gustoasa, insa nu stiu daca vin mai grasa acasa…
Sunt multe de scris, eu doar am facut un mic rezumat, sa stiu ce am de detaliat cand am mai mult timp.
Din pacate merge destul de greu tableta cand vreau sa uploadez poze pe blog, asadar deocamdata singura varianta ramane facebook! Aici exista un adevarat cult al tehnologiei, iar selfie-urile sunt la ele acasa, peste tot unde te uiti oamenii isi fac poze si butoneaza frenetic. E destul de amuzan sa ii urmaresti in plin proces “comunicational”.
0 Comments
Trackbacks/Pingbacks