Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

din seria: about me

Posted by on Apr 28, 2009

mi-am descoperit o noua pasiune :D analizarea oamenilor. e de ras, stiu. sau nu. in cele 2 saptamani din vara trecuta, pe care le-am petrecut in Germania, am cunoscut fel si fel de oameni, de caractere. Manuela (mama nemtoaica) avea placerea de a se aseza pe o banca, sau chiar pe marginea trotuarului, in zonele foarte aglomerate sau in fata magazinelor, doar pentru a observa oamenii. se lipsea de rascolitul hainelor in favoarea unui exercitiu de imaginatie, lucru care o relaxa. nu e greu sa privesti oamenii mergand, alergand chiar, ce te solicita mai mult e incercarea de a citi gandurile trecatorilor doar privindu-le chipul. e genul de exercitiu pentru care voi spune “puteti incerca asta acasa”. bine, impropriu spus acasa – go out! plimba-te prin parc, aseaza-te pe o banca, ocheste o persoana si concentreaza-te asupra ei, analizeaza fiecare detaliu, apoi revino si spune-mi cum e. daca e neinteresant, esti probabil normal. eu nu prea sunt.

de curand, facand ce am scris mai sus, am observat un lucru comun la majoritatea oamenilor (atentie, nu doar la tineri): castile din urechi. e “cool” sa asculti muzica pe strada. e si mai “cool” sa zambesti in timp ce asculti muzica pe strada. e “mega-cool” (of, Doamne, ce urasc termenii astia!) sa vezi persoane zambind. eu insami ma simt fericita atunci cand observ zambete si nu doar fete morocanoase, incercanate, incruntate. de aici deducem faptul ca muzica e oaza noastra de fericire. indiferent de problemele pe care le ai, ascultand melodia preferata, pentru 3 minute si jumatate cel putin, uiti. uiti ca ai rate de platit, uiti ca te-ai certat cu seful, uiti ca ai facu-o de oaie la vreo ora, uiti ca ai luat vreo nota mica si asa mai departe. in ziua de astazi, muzica a devenit principala modalitate de a te rupe de realitate, fie si pentru o perioada foarte scurta de timp.

fie ca esti observator, fie ca esti cel de sub lupa, continua sa zambesti. poate vei insenina ziua cuiva ;)

3 Comments

  1. si eu am acelasi obicei, ma uit lung la oamenii interesanti (in special cei imbracati colorat, frumos, ingrijit, cu o coafura mai “speciala”), la raporturile iubit-iubita, sot-sotie (in special in kaufland, la raionu’ de fructe) si cel mai mult imi place sa-i vad in metrou/autobuz citind. e asa fain cand ii vezi cum se chinuiesc sa-si gaseasca locuri in vreun colt ca sa citeasca o pagina-doua pana acasa, ca si cum ar incerca sa fuga de cenusiu si de oras. dar mai amuzant e ca-i vad plictisiti/adormiti/stresati, ma proiectez pe mine peste 3-4 ani in Bucuresti. (superb =)) )

  2. :)))asta cu castile e buna, si eu fac la fel. Sa zicem ca-i un fel de terapie:D

  3. Da,ceea ce e foarte grav este ca in loc sa ne rugam la Dumnezeu (cel care ne-a creat) sa ne ajute sa rezolvam problemele, noi ascultam muzica, ceea ce e impotriva Lui.In timp ce mergem pe strada ar trebui sa spunem o rugaciune cat de mica si astfel sa ne apropiem de Dumnezeu, dar…….. multi sunt atat de departe de El,incat……..mai bine nu mai spun nimic…..

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *