Pentru ca pot.
Pentru ca vreau.
Pentru ca asta e tot ce am mai bun de facut in aceasta lume.
Pentru ca aceasta este singura solutie ca noi, oamenii, sa nu ne pierdem sanatatea – fizica, mentala, spirituala.
Ti-am raspuns la intrebare in primele randuri, deci este optional sa citesti si ce urmeaza mai jos.
In 2008, cand am iesit pentru prima data din tara, am invatat de la prietenii mei din Germania, familia Klischies, sa admir oamenii – pur si simplu sa ma asez intr-un spatiu public si sa privesc oamenii mergand, alergand, zambind sau plangand, vorbind sau ascultand muzica etc. De fapt, daca stau sa imi amintesc mai bine, am inceput usor-usor sa fac asta inca din aeroportul din Viena, unde mi-am asteptat legatura spre Hanovra timp de 6 ore – e drept, nu aveam altceva de facut, eram singura si speriata, asa ca mi-am gasit relaxarea in privitul oamenilor. Si ce oameni… am vazut toate natiile, toate stilurile vestimentare si comportamentale, toate emotiile.
Read MoreFac ordinea de primavara prin laptop, insa unele lucruri trebuie sa ramana undeva, asa ca le las aici…
Feel it! Enjoy it! 
Se intampla destul de rar, in ultima perioada, sa primesc email-uri cu ganduri ale cititorilor blogului meu si in general sunt acele aprecieri legate de modul de a scrie si de felul in care cei care “ma citesc” simt ceea ce vreau sa transmit. Ceea ce ma bucura enorm – gandurile mele impartasite ajung acolo unde trebuie, in sufletele si in mintile oamenilor dragi care imi impartasesc ideile.
Read MoreIubesc oamenii, tot ceea ce au in suflet mai frumos si tot ceea ce fac mai bine. Stiu si pot sa disting rautatea si intentiile negative de bunatate si suflete luminoase, insa nu vreau. Cred cu tarie ca toti avem un sambure de bunatate in noi, chiar daca asta inseamna sa imi fac iluzii de fiecare data si sa fiu dezamagita – in ultima vreme mi s-a intamplat tot mai rar. Oare de ce?
Read MoreO intrebare primita frecvent, din momentul in care am adoptat imaginea #tipacupantofiigalbeni, a fost: de ce galbeni?
Best question ever!