Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jul 6, 2008
do you remember your childhood? do you remember how you used to play with dolls or little cars, robots? cuz i remember doing this kind of things with my brother…and those times will never come back…and we are all going to miss them a lot. but maybe some of us will have the chance to live again that experience, playing with their own child.
later, after you finished your game with your barbie or with your lego, you try to define your personality. and so you start:
– wearing many types of clothing to find out what`s your style, what fits you best;
-papering your room with your favorite band(s)/singer(s) posters;
-gathering a gang or joining one, which you consider “the coolest”.
i`ve been through that… less the last part…
and then comes the final: starting your way in life, leaving your childhood behind. i think i tried to do it today… and i hope i failed, because i don`t want to lose every memory which makes me laugh sometimes; but today i threw at garbage my kid-life. i used to have my room papered but all the posters are now in the brown container where is written “paper and cardboard”. i wasn`t ready for this ending… it came so suddenly i didn`t know how to do it… would you be ready for a similar one? i know i might have written bullshit. but this is who and how i am… deal with it! 
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jul 2, 2008
nu m-am gandit niciodata ca rabdarea te ajuta sa treci peste atat de multe si nici ca eu as putea detine vreodata atat de multa. intalnesti persoane care speri sa schimbe ceva in viata ta si iti spui ca le induri pe toate, cand stii ca la capatul rabdarii ti se va implini dorinta si vei avea ce-ti doresti. dar nu-ti imaginzi cat de greu poate fi uneori sa incerci atatea rute ocolitoare. de ce sa nu spui din prima ce simti? de ce sa nu-ti iei inima in dinti si sa impartasesti si altora gandurile tale? e foarte greu sa stai si sa astepti un lucru pe care ti-l doresti enorm. dar e si mai greu sa renunti a-l mai astepta, cand stii ca e tot ce ti-ai putea dori vreodata.
si poate e mai usor poate sa astepti ceva, cand stii ca nu esti singur la rand. e mai usor sa nu te inchizi in tine. e mai usor sa ai prieteni si sa fii sigur ca nu esti singur atunci cand te simti intr-adevar singur. si e mai usor sa astepti razand, mai usor trece timpul. ce-i drept, e usor sa spui (scrii) toate astea…dar ce e in interior numai cel calm si cu rabdare poate sti…
“si-mi esti drag…imi esti totuna…”
dar in final, cu ce te alegi? rabdarea ta…mai are limite?
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on May 11, 2008
se spune ca frumusetea iti este de folos doar primele 2-3 minute in cadrul unei prime intalniri, dupa care ar fi bine sa ai si ceva in cap. adevarat sau nu, frumusetea este relativa, insa cel mai stupid lucru pe care il putem face ar fi sa o incadram in niste tipare. in ceea ce priveste fizicul, nu exista urat si frumos. cel mai important lucru este ca din lucrurile pe care le vedem noi “defecte” sa facem calitati. de cele mai multe ori transmitem celor din jur imaginea pe care o avem asupra propriei persoane.
frumusetea nu este pur si simplu dorinta de a arata bine, dar mai degraba e experienta care permite unei persoane sa se mandreasca de calitatile proprii, deosebindu-se astfel de celelalte. nu este vorba doar de exterior, ci si despre sentimentul unic de perceptie a vietii de catre fiecare persoana in parte.
frumusetea este o combinatie armonioasa intre culoare, forma, textura si continut. s-au spus despre frumusete multe vorbe de duh si s-au scris volume intregi. frumusetea se asociaza foarte bine fericirii. pentru om, aceste doua notiuni sunt inseparabile: o persoana fericita este frumoasa, orice zambet schitat aduce sprijin frumusetii. fericiti fiind, vedem oamenii mai frumosi. insa nici pentru fericire nu exista o definitie exacta, valabila pentru oricine, pentru ca ii lipseste absolutul. fericirea este, de fapt, o comparatie a unei stari cu alta. pentru a simti cu adevarat acest sentiment, trebuie cunoscuta intai nefericirea. ciudat este insa faptul ca cea din urma este sesizata imediat, fara a avea nevoie de o stare cu care poate fi comparata.
dar fericirea este, totusi, o stare exceptionala, diferita de orice altceva. ea vine odata cu recunoasterea faptului ca nu exista fericire permanenta, este o colectie de momente: implinirea unui vis, un simplu gest de apropiere, o conversatie, un sarut, o lacrima. este o stare de gratie a sufletului determinata de propria persoana, de portia de iubire oferita celor din jur si Divinitatii. fericirea vine din implinirea asteptarilor, a lucrurilor dorite cu adevarat, care ofera apoi satisfactia si determina exclamatia: “a meritat asteptarea!”
pacatul lumii moderne este cel de a ingradi frumusetea in canoane, norme si dimensiuni, cum am precizat si la inceput. iar pacatul oamenilor este ca se supun acestora, ridicandu-le la rang de legi estetice. cate persoane nu si-au distrus sanatatea, echilibrul psihic si sufletesc, viata si fericirea, straduindu-se sa se incadreze? asadar, cu fericirea distrusa se mai poate vorbi despre frumusete?
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 23, 2008
ieri: te-am asteptat!
am deschis larg geamul din camera mea si mi-am proptit coatele in pervaz. mi-am sprijinit barbia in pumni si te-am asteptat. am numarat picaturile de ploaie care incercau sa-mi spele gandurile, sa le duca tot mai departe de tine. mai tarziu m-au invitat la dans 2-3 fulgi de nea. i-am refuzat – ce urat din partea mea! dar eu te asteptam pe tine…norii incepusera sa faca glume proaste pe seama mea, dansand in fata soarelui si umbrindu-mi chipul. s-a intunecat deja. te-am asteptat degeaba.
azi: te caut!
ieri, te-am asteptat in zadar. azi am decis sa te caut. am iesit in oras. lumea zice ca te-ai mutat. ce mincinosi! te-am zarit. ah…nu…era doar umbra unui copac. ma mint singura, nu?? te caut…
maine: voi renunta!
ier, te-am asteptat in zadar…azi, te-am cautat in zadar…maine, voi renunta in zadar?…
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Oct 31, 2007
draga bunicule,
astazi s-a implinit un an de cand ai trecut intr-o lume mai buna…e ciudat si imi e greu sa ma impac cu acest gand. poate nu aveam o relatie prea stransa pentru ca nu te vizitam prea des…iar atmosfera din familie era…cum era…
imi e dor de tine 
si se spune foarte bine ca nu realizezi ce ai avut langa tine decat atunci cand pierzi…
sper sa ai grija de mine de acolo, de Sus…
Read More
do you remember your childhood? do you remember how you used to play with dolls or little cars, robots? cuz i remember doing this kind of things with my brother…and those times will never come back…and we are all going to miss them a lot. but maybe some of us will have the chance to live again that experience, playing with their own child.
