Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:
– Ce tip de bărbat cauţi?
Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise:
– Vrei să ştii într-adevar?
El raspuse:
– Da!
Atunci ea începu să zică:
– Fiind femeie, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?
Bărbatul rămase privind. Gîndea, cu siguranţă, că este vorba de bani.
Ea, ştiind ce gîndeşte el, spuse:
– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.
El îşi încrucişă braţele, se aşeză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.
Ea zise:
– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să îşi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu, dar că nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevarată nu va accepta niciodată lîngă ea un bărbat care este extraordinar … dar numai o oră ! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore !
Cînd termină, se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător.
saptamana trecuta am visat-o pe mamaia…ii ceream placinta cu branza. si a zis ca o sa imi faca…si m-am trezit…
in weekend am tras o fuga acasa si mama avea in frigider niste branza dulce (noi ii spunem branza scoapta). am rugat-o frumos sa-mi dea si mie la bucuresti, sa-mi satisfac pofta si sa-mi fac placintele pomenite in vis, pentru ca acasa nu aveam timp nici eu nici ea de “prajiturit”.
azi mi-au venit in minte o gramada de retete de dulcegarii cu branzica…si ce fac? iau la rand toate sertarele si dulapurile din bucatarie sa vad de ce ingrediente dispun. pentru placinte, nu aveam drojdie. pentru placinta cu aluat de pandispan nu aveam suficiente oua. mai aveam o varianta…mi-am amintit de gustul coltunasilor facuti tot de mamaia…nu mai mancasem de cand era ea…
simplu: aluatul – faina, sare, apa, compozitia – branzica, zahar fin, zahar vanilat, oua. din cauza faptului ca nu le am cu masurile si pun de obicei totul dupa ochi, am avut mai multa compozitie decat aluat si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana stiu ca m-am cam ales si cu blesteme pentru ca am facut pofta prietenilor de pe facebook dar eu sunt foarte mandra: prima data cand am facut coltunasi si mi-au iesit si frumosi (cu exceptia a 3 care s-au spart la fiert, din totalul de 16) si gustosi! (de papanasi nu discut. a fost prea moale compozitia si nu mai aveam faina s-o mai “dreg” )
pentru fiecare, ziua de 31 octombrie are semnificatii diverse. de cativa ani, pentru multi inseamna petreceri, costume, bostanei, vrajitoare…intr-un cuvant Halloween. super! inca o ocazie pentru petreceri tematice!
am avut si eu o perioada in care marcam cumva aceasta sarbatoare celtica. a inceput in clasa a 5-a, odata cu ideea profesoarei de engleza de a face o mica serbare cu scenete. totul era facut de noi: texte, costume, decor. ea era dor coordonator. a continuat traditia pana la incheierea gimnaziului. in liceu nu am avut succes cu ideea de a continua sirul serbarilor de Halloween. am mai avut insa ocazii de a ma costuma si a fi altcineva pentru o seara.
dar nu ma mai incanta atat de mult ideea. ma oboseste foarte mult sa vad cum sarbatorile devin atat de comerciale si se impanzesc si se imprumuta de la un popor la altul. ok…globalizare…dar nu se trage nicio linie? de ce oare nu incercam sa impacam si capra si varza? cati stiti ca aceste sarbatori au corespondent si in calendarul ortodox? adevarat, nu corespund datele…dar sa ne adaptam, daca tot vrem sa celebram asemenea evenimente. stiu, nu e ok nici asa, pentru ca e mai fun sa ne distram de Halloween la unison cu globul. right? asa ca hai sa ne “pisicim” si “iepurim” si “dracovim” (pentru ca astea sunt personajele intalnite la tot pasul in serile cu petreceri de Halloween) si sa iesim sa speriem spiritele care isi cauta un trup pentru reincarnare (pentru ca, intr-adevar, un iepuras le-ar speria grozav!).
pentru mine aceasta zi are, din pacate, alta semnificatie. sunt 5 ani de cand nu mai e printre noi o persoana importanta in viata mea, careia i-am pastrat in fiecare an un loc aici. pentru ca atat mai pot face…in perioada vietii au fost diversi factori care poate nu mi-au permis sa ii acord atat de multa atentie si afectiune cat ar fi trebuit. dar viata mea merge mai departe. si acum pot doar sa ma mai rog pentru acea persoana si sa imi amintesc de ea cu drag si cu zambetul pe buze
pe 27 octombrie se da startul inscrierilor pentru editia 3.0 Filmul de Piatra. si cum altfel putem marca aceasta zi, daca nu cu proiectii si invitati care mai de care? avem de toate: filme, djset, vjset si beatboxing live (tipu` e genial. pe cuvant!). unde mai pui ca iti lansam si o provocare? filmeaza cateva secunde de dans pe coloana sonora promo-ului evenimentului:
poti folosi orice parte a corpului tau, o jucarie, un animal sau orice iti trece prin cap! misca(-te) pe ritm, filmeaza cateva secunde si trimite rezultatul la concurs@filmuldepiatra.ro sau pe www.facebook.com/filmuldepiatra.
la evenimentul de joi vom proiecta clipurile primite. publicul va alege castigatorul unei invitatii duble la concertul Jamie Woon din 19 noiembrie!
de retinut: inscrierile pentru competitia din cadrul Festivalului Filmul de Piatra (the big winter edition) se fac exclusiv online, pe site-ul filmuldepiatra.ro intre 27 octombrie si 30 noiembrie. vor fi acceptate scurtmetraje (fictiune, documentar, animatie, experimental si videoclip) realizate dupa 2010 in Romania si Republica Moldova.
prin urmare, ia-ti gasca de prieteni si vino la o seara de film, muzica si zambete, joi 27 octombrie, la ora 20.00 la Atelierul de Piatra #1! (Atelierul de Productie, Splaiul Unirii 160)
a inceput anul universitar, dupa cum multi stiti. pentru unii motiv de stres, pentru altii bucuria ca au mai scapat de gurile parintilor care le repeta neincetat cat de dezamagiti sunt. trecem peste…am inceput asadar si eu ultimul an la fjsc. am avut si primele cursuri si seminarii…iar cel care mi-a atras atentia cel mai mult a fost seminarul intitulat Tehnici ale Succesului. suna pompos? nu! ce-mi place cel mai mult la aceasta facultate este faptul ca atmosfera de la seminarii este (in mare parte) cea de gasca de prieteni, nu iti bate nimeni cu pumnul in masa si nu te ameninta nimeni cu scaderea notei la purtare si nici nu iti baga nimeni sulita in coaste ca ai licenta la finalul acestui an. revin la seminarul despre care voiam sa va vorbesc…foarte tare! mai ales ca profesoara este “foarte zen” si se bazeaza foarte mult pe aplicarea teoriei intr-un mod folositor: sa facem proiecte pe care sa le si aplicam si care sa aiba un beneficiu. iar aplicarea lucrurilor invatate la facultate si comunicarea cu succes se realizeaza mult mai usor atunci cand gandesti pozitiv. desigur, nu e suficient sa ai doar tu o atitudine pozitiva si sa vezi doar partea plina a paharului, pentru ca mereu va fi cel putin o persoana langa tine care iti va strica starea de bine cu orice bila neagra a situatiei in care te afli. de aceea trebuie sa le comunici si celorlalti ca schimbarea atitudinii de la negativ la pozitiv atrage lucrurile bune. poate nu vei reusi sa ii intorci pe toti, dar macar unul din 10 va fi de acord cu tine.
aceasta discutie despre negativism a venit intr-un moment excelent. am avut o vara frumoasa dar ciudatica rau…cu multi nervi si lacrimi. iar saptamana trecuta a fost punctul culminant. mi s-au adunat foarte multi nervi, mi s-au trantit in nas unele usi (de ce sa nu recunosc, a mai contribuit si faptul ca trebuia sa plec de acasa si sa ma intorc in acest oras “absolut divin”) si a plutit in aer o tensiune pe care nu am mai suportat-o si la un moment-dat am explodat. destul de urat. dar nu ma pot controla cand deja se umple paharul. am plans, m-am exteriorizat si am analizat problema. si mi-am dat palme singura pentru ca am realizat ca ma consum numai din prostii. iar discutia de la seminarul de ieri mi-a amintit cum e cu gandirea pozitiva. un lucru care nu ar fi trebui sa-mi iasa din minte. eu oricum eram mereu zambareata si vedeam intai partea buna a lucrurilor, dar de la o perioada am observat ca oricat de pozitiva as fi, lucrurile rele mi se intampla oricum si vin mereu unele dupa altele si ma darama. probabil nu am fost suficient de convinsa ca am o gandire pozitiva. era o melodie cu versuri ceva de genul “if at first you don`t succeed, dust yourself off and try again”. deci voi incerca din nou faza cu pozitivismul!
n-o sa-mi scriu pe pereti (nici din camera si nici de pe fb) sau pe telefon sa fiu cu + dar voi incerca sa ma schimb macar putin
si am luat o decizie de ultim moment: sa fac papanasi. am facut dulciuri pentru toata saptamana 
stiu ca m-am cam ales si cu blesteme pentru ca am facut pofta prietenilor de pe facebook 
