Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 5, 2012
mai sunt aproximativ 4 ore pana la momentul mult asteptat de toata lumea: competitori, invitati, echipa si prieteni (pietreni sau nu). toata lumea alearga in toate partile, se agita. vorbim, facem glume dar si muncim. suntem friendly si raspundem oricarei intrebari (legate de Festival, desigur).
abia astept sa vad reactiile “fierbinti” ale prietenilor-bloggeri, parteneri FdP, Anne si Turistu`. oameni foarte faini care-mi sunt tare dragi. va primim cu inimile deschise, cu zambetul pe buze si speram sa va placa, sa apreciati efortul depus de noi in incercarea de a va scoate din rutina!
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Dec 31, 2011
…nu stiu ce am facut bun anul asta. am avut 2 ani in care balanta a atarnat mai mult cu rele decat cu bune. am pierdut oameni dragi, nu am reusit sa imi gasesc fizic locul undeva, nu mi-au iesit anumite proiecte pe care le-am aplicat…in fine. oricum a trecut si nu mai pot face nimic. si pentru ca speranta moare ultima, singurul lucru pe care mi-l doresc in 2012 e sa fiu sanatoasa si sa-mi mentin pe buze zambetul si in interior atitudinea pozitiva fata de orice/oricine. voi incerca sa vad mai mult partea buna a oamenilor si sa caut o explicatie plauzibila pentru anumite situatii in care sunt pusa. promit sa invat mai bine mimica, gesturile si micro-expresiile pentru a-i intelege mai usor pe ceilalti si pentru a evita persoanele care stiu ca nu imi vor (face) bine. restul dorintelor pentru noul an nu le spun, poate nu se indeplinesc daca le impartasesc spun doar ca tin strict de partea profesionala a vietii.
aseara vorbeam cu o prietena si faceam exercitii de memorie…incercam sa ne amintim cat mai multe lucruri. am realizat ca imbatranim de la o varsta incep sa te cam lase balamalele (bifat), memoria (bifat), vederea (bifat), auzul (bifat), mirosul si gustul, parul si pielea (inca nu si nu se va intampla curand cu siguranta). am ras cu pofta de amintirile din copilarie, am stat cateva minute uitandu-ne mirate una la alta cand am spus ca prima amintire a mea e de la cateva luni…nu stiu explicatia…apoi am trecut la perioada adolescentei si ne-am adus aminte cum s-au legat cele mai frumoase prietenii (in liceu) care rezista si acum si am reusit sa ne dam seama abia acum cand ne-am indragostit prima data. foarte frumoasa discutie…trust me! a fost un fel de analiza a vietii noastre de pana acum
despre copilarie v-am povestit si voua…sa va povestesc si cum a stat cu indragosteala sigur va citi si el si va zambi macar putin daca nu va rade cu pofta (o ultima fapta buna pe anul asta, mai aduc o schimonoseala din aia placuta pe fatza cuiva )
sfarsitul lui iunie 2008. mai erau vreo 3 zile pana plecam in Germania pentru doua saptamani intr-un schimb de experienta. iesisem la o seara de karaoke cu niste prieteni, dansam, cantam, faceam misto-uri. in timpul unui dans, am vazut un tip care mi se parea cunoscut, nu stiam de unde, dar i-am zambit (incerc sa ma abtin sa pun multe semne dar eu ma prapadesc de ras, desi fara motiv veti vedea). a doua zi primesc un mesaj (era moda cu hi5-ul) in care el isi cerea scuze ca a apelat la un mijloc de comunicare atat de banal si utilizat de toata lumea, dar nu voia decat sa-mi spuna ca eram draguta seara precedenta. sweeeeet, nu? era prima data cand un baiat imi facea un compliment si mi se parea foarte ciudat… in fine…eu am plecat dar am tinut legatura. stiu ca in germania trebuia sa ma trezesc dimineata destul de devreme sa plecam la drum pentru a vizita orasele din zona iar eu stateam pana noaptea tarziu pe net si vorbeam cu el erau tare speriati cei din familie ca ma vedeau dimineata cu cearcane si credeau ca sunt bolnava am vorbit toata vara, ne-am vazut de cateva ori si atat. nu a fost nimic intre noi. am incetat brusc ma indragostisem undeva intre primul zambet si primele discutii. vorbeam cate in luna si in stele si era frumos
nu mai vorbim asa des si nu asa cum o faceam atunci. dar cand ne intalnim (intamplator sau nu) ne salutam si discutam frumos si civilizat, ca doi oameni mari ce suntem mai rasare cate un zambet dar nu deschidem subiectul legat de ce a fost.
si gata cu povestile pe anul asta. faceti si voi un exercitiu de memorie de genul asta. va provoc sa va amintiti cand si cum v-ati indragostit prima data daca a fost ceva linistit sau din contra, cu nabadai radeti si simtiti-va bine. fiti adevaratii voi macar azi, daca in restul anului sunteti constransi de imprejurari sa va comportati intr-un anumit fel.
sa fiti frumosi, buni si sanatosi si la anul. sa ne citim cu bine! va pup
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Dec 21, 2011
A treia ediţie a festivalului Filmul de Piatra şi-a încheiat selecţia şi se pregăteşte de competiţia finală. Cele 313 scurtmetraje înscrise au fost urmărite de echipa festivalului, iar 55 dintre ele au intrat în concursul final. Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Mărgineanu şi Ticu Lăcătușu sunt cei care vor juriza cele 55 de filme selectate. E vorba despre 15 filme la categoria Ficțiune, câte 10 la Animație, Experimental şi Videoclip, 9 la Documentar, și 8 în noua categorie dedicată sporturilor extreme. Va exista şi o secţiune necompetiţională, cu 14 filme.
Evenimentul este singurul de gen dedicat exclusiv filmelor produse în România sau Republica Moldova. Iniţiat şi coordonat de regizorul Andrei Dăscălescu, acesta spune că ediţia 3.0 este de departe cea mai prolifică de până acum, cu un record de scurtmetraje înscrise, dar şi cea mai competitivă: “Nivelul filmelor înscrise a fost neaşteptat de bun, semn că din ce în ce mai mulți tineri sunt inspirați să se exprime prin imagini şi sunet. Selecţia este una eterogenă, de la tematică la stilistică și mijloace tehnice” a mai spus Andrei Dascalescu.
Teatrul Tineretului, gazda tradiţională a festivalului este în renovare, aşa că ediţia 3.0 de la începutul lui 2012 se va desfăşura la sala Calistrat Hogaş a Consiliului Judeţean Neamţ. Intrarea la toate programele este liberă, cu excepţia festivităţii de închidere, la care intrarea se face pe bază de invitaţie sau acreditare.
Pe lângă secţiunile din competiţie, evenimentul va mai include concerte (Partizan, URMA, Electric Fence), petreceri cu proiecţii multimedia (Matze și Dan Basu) şi o întâlnire-eveniment cu Draga Olteanu Matei, moderată de criticul de film Angelo Mitchievici. Spectatorii se vor bucura de secvenţe din filmele cele mai îndrăgite în care actriţa a fost protagonistă.
Filmul de Piatra 3.0 va aduce şi cele mai bune scurtmetraje de la festivalurile prietene Next, Anim’est, ShortsUP şi BIEFF, dar şi filme de groază de la TIFF “Umbre” sau filme pentru copii de la Kinodiseea.
Pe lânga programul oficial, invitaţii şi participanţii se vor mai bucura de mini-evenimente la patinoar şi pe pârtia de schi, de plimbări cu telegondola şi de un concept unic în România: Sauna Party.
Program Filmul de Piatra ediţia 3.0
Joi 5.01
19:30 Filmul de Piatra – START
20:30 OFF COMPETITION 1
21:30 FILME DE PIATRA 1 + Q&A cu realizatorii
Vineri 6.01
16:30 NEXT
18:00 FILMINUTE
18:30 FILME DE PIATRA 2 + Q&A cu realizatorii
20:30 OFF COMPETITION 2
21:30 Anim`Est
23:00 UMBRE – scurt metraje de groază
Sâmbătă 7.01
11:00 KINOdiseea
16:30 Special: EXTREM! day
18:30 FILME DE PIATRA 3 + Q&A cu realizatorii
20:30 OFF COMPETITION 3
21:30 ShortsUP
23:00 BIEFF
Duminică 8.01
16:30 Special: Draga Olteanu Matei
18:00 OFF COMPETITION 4
19:30 Filmul de Piatra – FINISH
20:30 Concert URMA (intrarea se face doar pe bază de invitaţie)
22:00 FILME DE PIATRA – WINNERS
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Dec 12, 2011
obisnuiesc sa ma uit la filme. cred ca pana acum am vazut aproape 1000…daca nu am depasit deja mia. unele imi plac, altele le gasesc dezgustatoare sau mi se par o pierdere de timp si de fonduri. dar imi amintesc replici din multe dintre ele. nu stiu cine a vazut “fools rush in” – are vreo 13 ani sau 14 ani de cand a aparut si a fost difuzat pe mai multe posturi TV. povestea e simpla: un el si o ea; aventura de o noapte; ea – insarcinata; el – indragostit; ea – vrea doar sa scape de gura familiei; el – nu voia dragoste, dar daca tot a gasit-o, incepe sa creada in semne si se termina dragut. bla bla.
partea cu semne e importanta pentru ca da, sunt peste tot. si pentru ca da, am inceput si eu sa cred in ele. incerc sa le citesc si sa le inteleg dar nu-mi iese de fiecare data. in ultimii doi ani mi s-au intamplat foarte multe lucruri la care ar fi trebuit sa ma astept, daca e sa stau acum si sa gandesc totul la rece. multi stiti ca sunt tot timpul cu zambetul pe buze, chiar daca sunt rupta de oboseala sau de fapt foarte trista. si asta e de putin timp – de cand am inceput sa constientizez ca nimic nu este intamplator si intotdeauna exista o parte pozitiva a lucrurilor.
v-am povestit ce a patit mama mea in luna mai anul acesta. de atunci sta acasa. de felul ei o fire foarte activa, cand a ajuns in aceasta situatie parca i-a picat cerul in cap. intr-un cuvant, depresie. e absolut normal, din punctul meu de vedere. dar totul are un final care vine mai repede daca nu te lasi complesit de ganduri si griji, sau mai tarziu daca vezi numai partea neagra. vorbesc cu mami in fiecare zi si chiar daca sunt departe de ea fizic, incerc sa ii fiu un sprijin moral, pentru ca in conditiile astea, este tot ce are nevoie.
intr-o zi i-am zis o chestie care nu stiu de unde mi-a venit…probabil a fost concluzia de la una dintre lectiile vietii. uneori ti se intampla lucruri rele pentru a constientiza ca nu ai avut suficienta grija de tine, ca te-au preocupat alte aspecte (partea materiala, partea fizica – doar exteriorul, grija pentru ce fac sau spun ceilalti legat de propria persoana etc) si ca ar fi cazul sa iti porti singur de grija. pentru ca daca nu o faci tu, nu iti ia nimeni locul din punctul asta de vedere.
semne au fost intotdeauna dar nu au fost luate in seama. de-acum stim ce avem de facut si incercam sa gandim de mai multe ori inainte de a actiona. e drept ca in anumite privinte e bine sa te bazezi pe instinct, dar eu consider ca asta este valabil doar cand exista o conexiune emotionala strong intre indivizi sau intre individ si “obiectul dorintei”
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Nov 29, 2011
o sa vi se para amuzant, dar e o tema la Tehnici ale Succesului. pe cuvant! o joaca de copii: am ajuns intr-o dimineata la seminar, iar pe masa era o cutiuta facuta prin tehnica origami si m-a luat gura pe dinainte “si eu stiu sa fac din asta! stiu si povestea!”. credeti ca am scapat fara sa demonstrez? sa va spun si voua…
a fost odata un barbat foarte sarac. nu avea decat o bucata de pamant…
…iar recolta a fost foarte slaba. doar cateva kilograme de grau, din care omul nostru s-a gandit sa faca o paine mare, mare, sa manance toata iarna…
vecinii din sat au simtit miros de paine si saraci si flamanzi cum erau toti, au batut la poarta barbatului. acesta, milos, i-a lasat pe toti sa se infrupte. dar i-a mai ramas si lui o bucatica…
a doua zi, cum a scos bucata de paine sa o manance, imediat au aparut toti cateii si toate pisicile din sat, latrand si mieunand de foame. barbatul, mare iubitor de animale, a impartit si restul painii. lui i-a mai ramas foarte putin…
incercand sa gaseasca modalitati de a face rost de mancare, omului nostru i-a venit o idee. s-a dus la dulapul cu haine, cu gandul ca ar putea sa le vanda, sa obtina cativa banuti si sa se aprovizioneze pentru iarna. zis si facut…
in dulap gaseste un cojocel…
o pereche de ciubotele…
o pereche de pantaloni…
si un pulover…
dupa ce le vinde pe toate, considera ca are suficienti bani incat sa manance la restaurant o masa copioasa si mai apoi sa mearga sa-si faca proviziile pentru iarna. merge intr-un restaurant luxos, se aseaza la o masa, singur…
si dupa ce mananca bine, bea un pahar cu vin…
dar isi da seama ca uitase portofelul cu banii acasa. fuge din restaurant, se urca in barca si porneste spre casa, sperand sa ajunga la timp inapoi pentru a achita nota de plata.
cand ajunge acasa…
gaseste portofelul…
si daca vrei sa afli finalul povestii, trebuie sa platesti!
Read More