Vesnic in echilibru
Am urmarit intr-una din zilele trecute podcast-ul lui Mihai Morar in care il avea invitat pe Daniel Buzdugan. Nu sunt eu un mare fan al lor, nu ascult radio zilnic, insa imi e drag asa de ei pentru ca sunt barbati sensibili si nu se jeneaza sa arate asta. Eh, prima mea reactie a fost: si ce mai au oare sa isi spuna? Sunt la fel ca babele care, abia iesite de la inchisoare dupa o sentinta lunga, mai stau un pic la poarta sa mai schimbe doua vorbe? Insa asa cum fac ei de cele mai multe ori, din alea doua vorbe simple si faine, aparent aruncate aiurea, iti starnesc un sir de emotii, intrebari si constientizari, de ti-e mai mare dragul sa ii asculti in continuare.
Asa se face ca la un moment dat Buzdugan zice ca o lectie importanta pe care a invatat-o in viata a fost de la un duhovnic din Muntele Athos, si anume: placerile sunt platite cu durere.
Luat ad litteram suna aspru, amenintator, parca te fac sa te simti vinovat si judecat la orice pas, inducand o teama continua – cam cum fac multe chipuri bisericesti in zilele noastre.
In schimb eu am inteles altfel aceste vorbe, poate pentru ca am simtit pe pielea mea importanta echilibrului. In viata de pana acum am inteles, atat pe calea usoara cat si pe cea grea, ca exista egalitate intre Lumina si Intuneric. Totul in viata are un pret, un echivalent, fiind schimb energie in diferite forme.
Cred ca as redefini vorbele de mai sus in modul urmator: in viata patimesti pe masura placerilor pe care le traiesti. Si asta nu e un lucru rau, ci e un fapt care te ajuta sa evoluezi.
In timpul a 12 luni noaptea e treptat mai mare decat ziua, egala cu ea, apoi mai mica, apoi iar egala, intr-un ciclu firesc. Astfel se pastreaza proportiile si in vietile fiecaruia dintre noi. Si va provoc sa va amintiti toate momentele frumoase si lucrurile bune care vi s-au intamplat pana in acest punct din viata. Asa-i ca au venit dupa o perioada de ceata si intuneric, ori au fost urmate de un pas dificil?
Acesta este modul lui Dumnezeu (sau al Universului, ori al cui vrei tu, in functie de credinta ta) de a te face sa fii recunoscator pentru viata, pentru ca traiesti doar una aici si acum.
De exemplu 2019 a fost cel mai frumos si cel mai urat an al meu, anul in care am fost cea mai nefericita si cea mai fericita. Trairile mi s-au suprapus, insa au venit si separat in furtuni, dar stiu sigur ca au fost examenele finale din acest capitol al importantei echilibrului, al acceptarii coexistentei dualitatii alb-negru, yin-yang, lumina-intuneric, feminin-masculin, bine-rau, binecuvantare-blestem etc. Fiindca niciuna nu poate exista fara cealalta, ci se completeaza minunat.
Va mai spuneam eu ca prea mult soare inseamna desert si uscaciune, de aceea mai vin uneori nori cu ploi, pentru a echilibra Creatia. Insa nici daca e lumina si nici daca e intuneric nu se pune lumea pe pauza. In schimb recunostinta pe care o arati si felul in care reactionezi la venirea serii nu trebuie sa fie diferite de ceea ce simti dimineata. Atat ceea ce percepi ca bun cat si ceea ce percepi ca rau sunt parte din viata. De ce te-ai plange constant sau ti-ai uri viata? Poate ar fi mai usor sa accepti sau poti sa schimbi ceea ce te face sa te simti in disconfort – pentru ca intotdeauna ai de ales.
Dupa inca un soc de inceput de 2021 am inteles acum inca o data sa accept si sa ii multumesc trupului meu pentru sensibilitatea cu care a fost blestemat si binecuvantat in acelasi timp, pentru ca altfel nu as reusi sa simt cat de bune sunt ciresele de mai, cat de placut este sa fii iubit, ori sa descopar din vreme cine imi e alaturi neconditionat sau sa detectez o problema de sanatate care, luata din timp, poate fi tinuta sub control.
Suntem oameni si avem voie orice, dar cu masura si in vesnic echilibru!