“Vasului gol toti ii dau cu piciorul”
Nu sunt o persoana ordonata, calculata si bine organizata, iar asta se poate observa cu ochiul liber in scrierile mele, insa imi cunosc limitele si nu imi setez o lista cu obiective zilnice. Asta porneste din dorinta de a intelege ceva din viata, de a nu fi intr-o continua alergare cu sufletul in gat si mintea in colturi. Iar daca as fi mereu cu lista dupa mine si cu un program perfect definit, cum as putea sa fac fata, oare, situatiilor neprevazute?
Sigur ca imi doresc si eu, ca multi altii, sa se vada ceva in urma mea, sa se stie ca am fost si eu pe-aici si nu am pierdut vremea, insa mai presus de orice imi doresc sa ajut oamenii sa realizeze ca propria persoana este cea care conteaza cel mai mult – mai mult decat mama/tata/iubitul/iubita/prietenii/familia/etc. Daca tu nu iti porti de grija, degeaba o fac altii pentru tine, pentru ca cei mai multi au doar cablu de incarcare conectat la tine, iar energia ta circula doar intr-un sens. Cablul de date prin care se mai face cate un schimb e folosit de mult prea putini, astfel ca tu ajungi sa ai aproape tot timpul bateria descarcata.
A avea grija de tine presupune sa stii cand sa spui stop: in munca fizica si psihica, in relatii, in alimentatie, in influenta pe care o au altii asupra vietii tale. Daca vrei sa ai grija de tine, nu inseamna ca esti egoist – deci, a nu se confunda! Atunci cand faci cumparaturi si iti umpli frigiderul pentru o saptamana, o faci din egoism? Nu. iti zic eu: o faci de foame si de frica sa nu mori de foame. Ei, de ce nu ai proceda la fel si cu energia ta? Nu o gasesti de cumparat in supermarket sau la piata, iar orice forma de a-ti creste nivelul de vitalitate trebuie sa fie o prioritate pentru tine.
Ia-l ca pe un indemn sau cum vrei tu, dar mai am doar atat de spus: nu te inhama la mai mult decat esti constient ca poti duce si invata sa spui NU (nu vreau/nu este o prioritate/nu acum).
Si am o curiozitate care ma roade zilnic: unde va grabiti, dom’le, in halul asta? Toti. De-odata. La aceeasi ora. Calm. Ca tot voi va enervati, va imbolnaviti si muriti. 
Si aia e. Sa va amintesc acel secret de sub nasul fiecaruia? Acolo ajungem toti, dar unii vreti sa mergeti pe autostrada – si cred ca e cel mai important drum pe parcursul caruia ar trebui sa ne bucure peisajul.
Hai sa ne dozam timpul mai bine.
Hai sa avem rabdare cu cei mici, cu cei mari, cu cei care invata si cu cei care uita.
Hai sa nu ne dezumanizam in goana dupa bunuri, apreciere si respect.
Le putem castiga pe toate aratandu-ne intelegere, respect si atentie noua inaintea oricui.