Unii cum pot altfel?
Atunci cand iti aduni putin curaj si mai adaugi o masurica de vointa, reusesti sa iti schimbi traseul din unul simplu, drept si fara opriri, intr-un drum care urca, se bifurca si iti ofera cate o surpriza placuta la fiecare curba. Trebuie doar sa iti asculti instinctul, sa iti pui centura de siguranta si sa pornesti motorul.
Nu mai cauta si nu mai astepta momentul potrivit, cadoul potrivit, anul potrivit… Daca nu simti ca vrei ceva sau pe cineva cu tot sufletul aici si acum, acel “potrivit” nu se va potrivi niciodata. Atunci cand spui “poate” si “vom vedea”, te amani si te renegi – recunosti ca nu stii daca vrei ceea ce ai si nici daca stii ce vrei, iar timpul nu te poate ajuta sa iti schimbi parerea.
Oamenilor le place prea mult confortul si se pacalesc singuri ca sunt liberi si independenti, cand de fapt se intorc in fiecare zi la acelasi loc de munca in care nu se simt impliniti, mananca aceeasi ciorba fara sare, nu prea acra, la pranz si cina, pentru ca e “bun si asa”, au acelasi traseu de plimbare in fiecare duminica si aceeasi ora de mers la somn seara de seara. Tot ei citesc aceleasi carti de dezvoltare personala cu limbaj de lemn din care scot aceleasi citate “extrem de interesante” care subliniaza lucrurile evidente, dealtfel, si pe care le uita imediat ce au primit 2 like-uri pe site-urile de socializare. Sau urmaresc aceleasi posturi TV de care se plang ca difuzeaza ineptii.
Dar asta-i confortul pentru unii, pentru cei care prefera sa se planga in loc sa actioneze, pentru cei care nu au incredere ca de la ei porneste totul, ca nimeni nu este prea mic in lume incat sa nu conteze.
Si totusi…
Unii gasesc relaxarea in a gandi propriile ganduri si a rosti propriile cuvinte, in a-si gati si a savura si alte feluri de mancare, in a-si petrece timpul vorbind despre luna si cosmos.
Unii aleg sa spuna “nu” mai des, pentru a-i impulsiona pe altii sa isi faca treaba fara a pasa responsabilitatea altcuiva, sau pur si simplu pentru ca isi cunosc limitele si stiu ca nu vor putea duce sarcina la bun sfarsit.
Unii apleaca urechea catre instinct, tac mai des, asculta mai mult si inteleg ca reactiile negative ale celorlalti la cele mai marunte lucruri sunt cumulul traumelor si frustrarilor adunate de-a lungul vietii.
Unii inteleg ca nimeni nu este vinovat pe deplin, ci toti ducem vina, fiecare cu bucatica lui, formand societatea de astazi – vesnic blamata.
Si unii stiu ca tu esti responsabil de binele tau, atata vreme cat binele tau nu presupune raul altuia.