“toata ma fac feshan”
mi-am spus ca nu voi scrie despre fashion&stuff (exceptie cateva postari, realizate la cererea publicului feminin: girl stuff 1, 2 si 3), pentru ca din moment ce eu nu urmez trend-urile, nu sunt in masura sa imi dau cu parerea, desi simtul estetic al unora imi invineteste ochii. astazi fac o exceptie si abordez si acest subiect…
sunt extrem de banala si clasica in ceea ce priveste vestimentatia, mai ales pentru ca nu imi place sa urmez turma si sa port acelasi model de tricou, de pantalon sau de rochie ca toate celelalte fete. desi mai sunt cateva exceptii, din cauza ca nu gasesc mereu ceea ce caut. imi place sa fiu feminina, sa port fustite, rochite, balerini, sandalute si toculete, iar cand ma vezi cu bascheti sau adidasi trebuie sa faci o dunga pe perete, pentru ca nu se intampla des (in zilele petrecute in Piatra Neamt inainte si dupa Pasti ma puteai vedea mai mult incaltata cu bascheti, pentru ca nu imi luasem in bagaj prea multe variante de papuci). daca merg pe linia clasica de vestimentatie, ma joc putin cu accesoriile: cel mai mult cu bijuteriile si pantofii. pentru ca e usor sa transformi o tinuta formata din blugi si camasa alba, din tinuta de zi in tinuta de seara, daca pui un colier statement si o pereche de pantofi cu toc.
daaa… pantofii cu toc… cred ca sunt obsesia oricarei femei. eu sunt fixata pe stiletto de ceva timp, poate pentru ca m-am saturat sa ma urc pe platforme si sa fiu mai inalta decat majoritatea din jurul meu (i own huge heels). cand eram mititica, prima “papusica fusiforma” mi-a adus-o Mos Craciun pe la 5-6 ani, se numea Cindy si era sora lui Barbie, avea o rochita tare dragalasa cu alb si galben si pantofiorii galbeni. minunati. atat de minunati incat imi doream sa fiu atat de mica precum papusa sa ii incalt si eu. dar imi ajungeau doar pe degetele mici. am crescut, insa gandul meu tot la acei pantofiori au ramas si mi-am propus ca urmatoarea achizitie sa fie o pereche de minunati asemanatori cu:
nu am pretentii de LBT, Manolo Blahnik sau alte nume mari, pentru ca niciodata nu am cheltuit sume exorbitante pe o pereche de pantofi, insa culoarea asta se pare ca e mai greu de gasit prin magazinele noastre. daca am prieteni simpatici care vad prin vreun magazin asa ceva, sa se gandeasca la mine si la faptul ca urmeaza ziua mea de nastere 
(by the way, port marimea 36). sau macar sa-mi dea de veste…
acum sa scriu putin si despre ce imi deranjeaza ochii. e o mare febra cu fustele/rochiile mulate care coboara 10cm sub genunchi, generic numite “midi”… foarte frumoase, de altfel, daca sunt purtate de cine trebuie si cum trebuie. la fel ca in cazul colantilor, trebuie sa arati intr-un anumit fel pentru a le purta. de exemplu, fetele cu picioare scurte sunt dezavantajate de acel gen de fuste/rochii, pentru ca le “taie” picioarele, mai ales daca le poarta cu balerini sau adidasi sau, si mai rau, cu ghetute/botine care acopera glezna. o solutie acceptabila ar fi incaltarea tocurilor inalte, care sa dea iluzia de picior alungit, sau scurtarea fustelor/rochiilor macar pana la mijlocul genunchiului, daca nu pana deasupra lui.
iar colantii… oh, Doamne… degeaba scriu si despre ei… dar asta ar trebui sa fie pe orice eticheta de pe colanti:
si cireasa de pe tort: anul trecut au ajuns si pe piata romaneasca acele ghetute sport cu talpa inalta… un alt ac in ochi. nu imi plac si punct. mai ales ca nu inteleg combinatia deloc, pentru ca eu identific tocul inalt sau talpa inalta cu ceva mai smart casual, formal sau elegant, pe cand imbracamintea si incaltamintea sport trebuie sa se incadreze in zona de confort si relaxare. poate unora le sta bine, nu condamn si nu judec, dar eu nu as purta asa ceva. plus ca nici nu m-ar avantaja, la picioarele mele subtiri – ar parea ca am copite.
