#priNeamt

Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Sep 17, 2012

frumos sa fii blogger. esti primit cu bratele deschise peste tot. desi poate unii n-au idee ce presupune munca ta. eu nu prea ma consider, dar bine ca atunci cand imi fac aparitia in mijlocul lor nu ne deosebim si primim acelasi tratament

acum incerc sa ma intorc la maruntisurile zilnice si sa imi reiau activitatea obisnuita dupa inca un weekend strasnic petrecut cu oameni faini in locuri foarte dragi mie. stiam in mare despre ce este vorba de aici, iar cand Toma mi-a zis sa ma alatur, n-am stat pe ganduri. oricum aveam in plan sa-mi fac aparitia intr-un fel sau altul (muhaha). din pacate (si din fericire, in acelasi timp) vineri nu am putut participa la conferinte, pentru ca era musai sa imi pastrez locul pe care l-am obtinut la master. dar de sambata dimineata nu mi-a mai scapat nimic. am umblat lela prin oras, ne-am cocotat in Turnul lui Stefan, am invatat putina istorie si am admirat orasul de sus. apoi am papat bine la Tequila (au o ciorbita de vita minunata!) si am purces la drum spre Bicaz – Chei, Lacul Rosu, barajul Izvorul Muntelui, debarcader. ne-am plimbat, am ras, ne-am plimbat cu vaporasul si ne-am trimis dorintele in aer cu lampioane, de pe baraj – si ne rugam incontinuu sa nu fim vinovati de incendiile forestiere. masa de seara a fost accesorizata si cu un pachet mire+mireasa la pensiunea Balad’oR. stiu ca am mancat mult si bine…mai mult nu tin minte, pentru ca desertul mi-a taiat filmul: am intuit ca se numeste “prajitura cu visine si palarie de bezea“. DIVINA! o sa vad ce-mi iese si mie intr-una din zilele urmatoare. mnom!

duminica mi-a fost indeplinita o dorinta care nu mi-a dat pace de acum 3 ani, cand tataia a vandut calul alaturi de care am crescut. am vizitat “Herghelia Măriei Sale” (Depozitul de Armasari Dumbrava Timisesti) unde am mangaiat si alintat superbele exemplare si m-am invartit calare de cateva ori. am avut noduri in gat admirand caii si imi venea sa plang de bucurie de cum am ajuns. l-am salutat pe campionul Ogica si ne-am continuat traseul pe la mesterii populari din zona. doamna Rodica Ciocartau ne-a facut o demonstratie de tors si tesut, dupa care ne-a tratat cu delicioasele placinte poale-n brau. nea’ Ion Albu ne-a asteptat cu o palinca grozava si masti cu ajutorul carora sa speriem spiritele rele de Anul Nou (multumim, berea Noroc, pentru suveniruri). Am facut plimbarea de seara pana sus la Cetatea Neamtului, insa prea tarziu pentru vizita, asa ca ne-am incarcat plamanii cu aer proaspat si am pornit spre autocar. jos am facut un mic popas la doamna Ionela Lungu, ale carei maini fermecate modeleaza cele mai frumoase si amuzante figurine din lut, personaje din povestile lui Creanga (am cunoscut-o si pe matusa Mariuca). vorbea asa frumos ca ne-am dat greu plecati…

cand am ajuns acasa, mama m-a luat la intrebari, iar cand a vazut amestecul de entuziasm si oboseala din ochii mei, s-a multumit doar cu micile cadouri si cu bucuria ca am calarit din nou.

multumesc, Toma si Alex pentru ca mi-ati oferit un weekend cum nu credeam ca voi mai petrece prea curand, aici, la noi acasa, #priNeamt! cheers si la mai mare!