“Pe vremea mea…”
Pe masura ce inaintam in varsta cred ca fiecare dintre noi aude tot mai des aceste “cuvinte magice” care sunt urmate de evocari ale unor momente trecute, situatii izolate, scoase din context si comparate cu un moment din realitate. La fel de uzitate, insa intr-o masura mai personala, sunt si cuvintele “cand eram de varsta ta…” sau “la anii tai ar trebui…”, urmate, desigur, de aceleasi evocari ale trecutului unei persoane in comparatie cu prezentul alteia.
Sa ne intelegem, grija mea nu este ca exista clipe de aducere aminte, ci ca acele aduceri aminte sunt comparate cu prezentul unui alt individ, in conditii diferite, in vieti diferite, in lumi diferite, in economii diferite – la naiba, totul e diferit! Comparatiile nu au adus si nu vor aduce nimic bun niciodata, ba din contra, vor starni tot mai multe frustrari si neajunsuri, vor semana invidie si ura, dezbinare si un vesnic regret. Si nimic din toate astea nu e in cartea de retete pentru relatii armonioase sau traiul intr-o societate care se pretinde a fi evoluata.
In copilarie, pentru a ma motiva sa mananc si sa nu mai “stramb din nas”, mamaia imi povestea cum pe vremea ei era marea foamete (1947) si rar aveau macar o bucata de mamaliga pe masa, asa ca fierbeau orice buruieni gaseau si hraneau cumva familia – iar eu credeti ca eram incurajata si mancam mai mult decat as fi facut-o si fara povestioarele ei? Sigur ca nu… Dupa doua-trei guri, cu ochii cascati si inlacrimati si tragadu-mi nasul, plecam de la masa intristata de realitatea crunta pe care a trait-o ea. Imi mai amintesc uneori de cuvintele acestea ale ei, insa nu e motivul pentru care nu mananc mai mult…
Bunica de pe tata, mai tarziu in viata, mi-a spus ca pe vremea ei fetele se maritau la 16-17 ani; cine ajungea la 23-24 si era nemaritata, era fata batrana, pregatita sa ia viata in piept singura si musai ar fi fost ca in urmatorul an eu sa imi gasesc barbat, ca apoi nu ma mai ia nimeni si raman fata batrana toata viata. Intre timp am ajuns la 30, nu-s maritata (deocamdata), nici fata batrana (inca mi se da varsta de liceu), insa am alaturi un barbat pe care ma pot baza indiferent de bataia vantului si alaturi de care iau viata in piept zi de zi cu liniste si fericire in suflet.
Desi majoritatea momentelor “pe vremea mea” sunt povestite cu ideea de a invata din trecut sau de a aplica retete care pentru unii au functionat, nu inseamna ca se pot aplica perfect realitatii altora. Totul se schimba cu fiecare minut care trece, dezvoltarea este vizibila in fiecare zi, iar oamenii sunt intr-o continua evolutie. O mica schimbare de perspectiva nu ar strica celor mai mari de varsta, atunci cand vor sa ii invete de bine pe urmasi: daca iti doresti sa formezi un om cu capacitatea de a discerne binele de rau si de a lua decizii potrivite pentru el, prezinta-i variantele, dar nu ii impune nimic cu urme de repros si nu iti arata regretele ca nu a urmat drumul tau. Cred ca asta este esential in viata de parinte si educator/formator – sa arati calea, sa expui castigurile si pericolele si sa ii lasi sa aleaga singuri. Si nu veii fi nicicand mai fericit atunci cand ei isi vor face fericirea singuri si se vor bucura cu tine alaturi.
E frumos sa ai amintiri, placute sau nu, pline de invataturi, si sa le depeni cu cei pe care iti doresti sa ii inveti o cale – insa niciodata nu exista o singura cale cea mai buna, cea mai curata, cea mai dreapta. Viata e un zig-zag, un labirint din care oricum toti gasim iesirea. Poti ghida, dar nu poti trage la indigo viata ta doar pentru nereusitele tale.
Singurele replici “pe vremea mea” pe care le accept si imi propun se le expun catre generatiile ce vin, sunt urmatoarele:
- Pe vremea mea, respectul era la moda – si e un element care chiar nu se demodeaza! Incearca-l si tu!
- Pe vremea mea, sa gandesti liber si sa iei decizii singur nu te costa nimic – si uite ca si azi e la fel!
- Pe vremea mea, nu imi pasa ce gandesc ceilalti despre mine si lucrurile pe care le fac, pentru ca eu sunt multumita de realizarile mele si de viata mea!
Lista cu siguranta ramane deschisa si astept cu drag ideile voastre.
Ganduri bune si minte limpede!