o viata in cuvinte – ep. 2
Şi ai fi vrut sӑ-ţi continui studiile?
Eu aş fi vrut. Mi-o plӑcut sî mӑ duc sî învӑţ. Şî nu cî mi-o plӑcut sî învӑţ, eram în corelaţâi cu nişti copii di boabi mai aşa şî îştia nu pre’ ştie aşa. Îi dӑdusî ta-su’ sî înveţî, i-o dus, i-o preparat, i-o dus pi la profesori. Pi mini n-o avut cini sî mӑ ducî. Tata meu era concintrat atunci în clasa a patra, a cincea, când trebe sî fac, n-am avut cum, n-am avut bani şî n-am putut sî mӑ duc.
Ce-ai fӑcut din momentul în care nu te-ai mai dus la şcoalӑ?
Acasî cu vaca, cu oaia şî cu porcu’. Munci agricoli. Coasa, sapa. Asta am fӑcut-o di la vrâsta di treişpi-paişpi ani. Pӑzӑm vacili, pӑzam oili, pӑn’ la şaişpi-şӑptişpi ani. Pi urmî am început sî ies şî eu în lumi. ‘Ni-era şî mii dragî viaţa, ‘ni-era dragi fetili, ‘ni-era dragi horili, jiocurili, când cânta lӑutarii era bucuria noastrî, n-avem altî bucurii mai mari când cânta lӑutarii. Ş-aşa am trӑit pӑnî la douâşunu’ di ani, acasî. În fini, am mai încercat sî mӑ duc în ’46 la o şcoalî la Braşov , luasî fiinţî Fabrica IAR-ului. Aşa era atunci, dac’ai auzât di dânsa. Şî m-am dus ca sî mӑ învӑţ şî io acolu, sî mӑ primeascî şî pi mini sî învӑţ pentru fabricarea tractoarilor. N-am putut reuşî, cî o vinit 1500 di elevi şî o vinit pӑrinţ cu mitî, eu m-am dus sângur, n-am ştiut. O sӑptӑmânî di zâli am dormit pi uni am putut, şî am vinit acasî. Şantieri nu era. M-am dus în ’50, sî face’ fabricî di cӑrӑnidî, şî am lucrat acolu’ şӑsî luni di zâli, la Fabrica di caranidî la construcţâi, primem un ban, fӑcem cum putem.
Aşa… Di acolu di la fabrica di cӑrӑnidî am plecat în armatî. M-am dus în armatî, am fӑcut armatî la Rigimentu’ 4 Securitati Orӑştii, acolu am fӑcut şӑsî luni, dup-aia m-o repartizat, dupӑ ci ne-o pregatit ca securişti pentru perioada cari era atunci, pentru lichidarea teriorismului. Am fost şî în batalion di intervenţâi, am fost şî în pazî, am fost şî la pentenciari, cum o fost la “Tabӑra Nistru”, cum o fost la “Sighitu’ Maramureş”, am pӑzât şî dipoziti di armament şî di moniţâi, am pӑzât poduri di cali feratî. Primu’ an l-am facut şasî luni sentinel dup-aia am fost paznic, dupî un an di zâli am ajuns caporal di schimb, eram şӑf di gardî şî caporal di schimb, şî era…şî cum era pi atuncia pregatiri politicî, eu m-am bagat în politicî şî m-o pus conducӑtor di lecţâi politici cu garda. Şî fӑcem program dimineaţa 2 ori cu garda… cu garda predӑdem o lecţâi politicî, adica cetem dintr-o brosurî, cî era pi atunci. Şî aşa am fӑcut 2 ani şî şӑsî luni.
În perioada asta s-o lichidat teriorismu’ di pin ţara noastrî şî acuma statu nu ave’ ci mai faci cu securitatea. Mai pӑzӑm pi la tuneluri, pi la cӑi ferati, şî dupӑ doi ani şî şasî luni, o început sî ni deii drumu’ acasî, cî aşa o zâs. Ne-o strӑns pi tӑţ’ acolo, ne-o adus di pi traseii, cî noi eram împӑrţâţ pi traseii, ne-am dus tӑţ’ la companii acolo, la Sighitu’ Maramureş, şî dup-aşee o zâs cî “Plecaţ acasî”. Dupî vo’ trâi-patru zâli nu ne-o mai trâmes acasî, ne-o trimes la mina di carbuni la Şoricari. Dupî şi-am slujât patria doi ani şî şӑsî luni di zâli ne-o trimes ca sî lucrӑm la minî, mӑi frati mӑi…
Am lucrat în minî, n-o fost rӑu ca sî spun aşa, cî dacî vinem acasî, nu fӑcem nimic, trebuie sî viu pi mâncarea mamii, pi a tatii, cî asta o fost în decembrii. Şî am lucrat decembrii, ienuarii, februarii şî martii, patru luni di zâli în minî. Ni plӑte’ bani. Primem la fiecari lunî şӑpti suti di lei, plus mâncari, plus ci era. Şî am fӑcut acolu’ 4 luni di zâli, şî mi-am facut şî eu oleacî di hӑinuţî, o flaneluţî, o pӑrechi di pantaloni, o canadianî, numa’ di încalţat n-am mai putut sî mai fac nic cî nu vroie nimnea atunci sî vândî di încalţat. Dupî 4 luni di zâli ne-o trâmes acasî. Ne-o dat câti 500 di lei, cum era atunci era bani mai grei aşa, am vinit acasî.
Acasî tata era mai nӑcӑjât, cu alţ’ copchii în urmî, vreo trâi-patru copchii şî cu Emilia (o altӑ sora a lui)…plecasî la şcoalî di surori, saraca pi uni ajunsӑsî pi la Costanţa, nu stiu ci…Fӑnicî pi la Şӑrbeşti (vechea denumire a comunei de care aparţine satul Soci), Ileana pi la Şӑrbesti, Didina era acasî, dor ai cunoscut pi Didina, sor-mea, da? Aşa… ci sî fac, di ci sî mӑ apuc, un’ sî ma duc? Industrii nu era, nu era nimic. Douâşpatru di ani avem şî io. Hai sî-mi fac oleacî di casî sî mӑ însor şî io, sî târâi şî io nişti ogheli, cum fӑce’ pi atuncia tӑţ, cî era la înterciri. Bani nu, tata n-ave’ niciun ban, tata n-ave’ nici cӑrutî cu douî animali macar, cî s-apucasî iarna şî vândusî o vacî, cî nu ştiu ci avusӑsî el, cum facusî.
Un’ sî fac casî? Aici uni am eu casa acuma, tata ave’ el douî prӑjâni, ave o mӑtuşî douî prӑjâni, în schimb ave’ un vӑr de-a meu vro şӑsî prӑjâni. “Uӑi Ticu, zâc, dӑ-ni mii sî-mi fac oleacî di casî şî eu acolu’”. “Îţi dau, uai. Dӑ parali, zâci, 4000 di lei”. 4000 di lei era douî vaci buni atuncia cum era. Am dat în luna lu’ şӑsî aprilii şî m-am apucat acolu’, m-am dus, am început sî fac cӑrӑnizâli di acuma cî sî fac casî, cu ci sî fac? Şî am primit di la unitatea ceia di uni am lucrat io cin’suti di lei. O fost buni. O vândut tata o vacî, la Tuchilaţ’ (un târg din apropierea satului Soci) o dat-o cu 2200 şî cu 500 s-o fӑcut 2700. Şî o mai avut doi godaşi, i-o vândut cu 1200 di lei şî am fӑcut banii şî i-am dus banii lu’ Ticu. Am muncit ’54, ’55, ’56 – trâi ani di zâli. Cӑrӑnidî, am scos piatrî din stâncî, am adus lemni din pӑduri cu schinarea ş-am fӑcut arge’ şî ce-am mai putut, ӑştia trâi ani di zâli am ţânut o jiuncî şî am vândut-o cu 1300 di lei şî m-am dus cu ei la munti şî mi-am adus douâşinşi di capriori şî douâşpi grinz’, cat mi-o trebuit pintru casî.
Ş-am fӑcut casa ş-am acuperit-o aşa, ş-am facut o cameruţî, da’ era pustiu, uni videţ’ voi la mini acuma casa aiasta şî acuperitî cu nişti ţâgli, vai di mama ei. Şî sî mӑ-nsor şî eu, îni era şî mii dragi fetili di prin sat, cum era. Cari era mai cu ochi, mai cutari. Era mamî-ta asta, bunicî-ta asta cari o murit, era mai cu ochi în sat, tӑţ’ o pofte’. Mulţ’ sî ţâne’ dupӑ dânsa, da’ nu vroie’ sî accepti pi niminea. Ie ar fi vrut, cum era pi atuncea vremea, sî sî muti sî sî ducî la oraş, cî ave’ nişti mӑtuş’ pi acolo şî zâce cî sî-i cauti un bӑiet prin târg. Da’ ӑia cari vineu nu sî ocupau di feti di la ţarî, ei vroieu nişti feti mai cu şcoalî, mai cu liceu…
Dar ea ce educaţie avea?
Patru clasî primarî. Şî nici acelea ca oaminii. Era ie cum era. Era dişteaptî, lucra frumos la lucru manual, asta era ţӑsӑtoari di frunti, da’ îi trebuie carti ca şî pleci. Şî dupî ’57, dupî ci ne-am facut o camirî, nu ştiu ci, am convinit cu dânsa ca sî ni cӑsӑtorim amândoi. Ave’ şî ie di acuma 21 di ani, şî eu avem 26, ci sî mai aşteptӑm? Mai bunî posibilitati ie nu ave’. Sî sî ducî dupî nu ştiu cari, era beţâv, dupî cutari, era în valea ceia, la marginea pӑdurii, ie era ş-aşa fricoasî. Am hotӑrât sî ni cӑsӑtorim. Sî pi zâua di 19 agust 1957 ne-am cununat la bisericî şî am avut nunta.
Şî am vinit în casî aicia la noi. Cân’ am vinit în casî, era fӑrî nica într-însa, cî învârtem mâţa s-o prindim di coadî. Am avut eu dragî-Doamni un pat cari dornem pi el acolo, mi-o mai dat socru-niu nişti perni, nişti oghial, nişti cele, da’ într-o sӑptӑmânî di zâli, într-o sӑptӑmânî dupî nuntî, ne-am fӑcut camira di stat aşa într-însa bini. N-avem nici duşume’ pi jos, nici nic, da’ avem usî, avem geamuri…în sectembrii am apucat şî ne-am fӑcut sobî în casî, am adus lemni, am cumparat un porc dupî nuntî imediat, am dat pi el 400 di lei cî ne-o ramas di la nuntî 8000 di lei. Era mult atuncea. Ş-am mai luat ceva ş-am acuperit casa, cî o mai trebuit nişti ţâgli pi un colţ pi acolu’. O dat mama vreo 2-3 gӑini, socru-miu 2-3 gӑini, neamurili din sat cu câti o gӑinî, şî fӑcusâm vreo 11-12 gaini, dorneu pi grinz’, în partea niterminatî a casâi. Unii şealaru’ acuma, acolu’ dorne’ porcu’. Şî am stat iarna ceia aşa. În primӑvarî ne-am apucat di treabî, ne-o dat socru-miu o vacî, tata o vacî, socru-miu douî oi, tata douî oi, şî mi-o dat pӑmânt. Puni şî arî pӑmântu’, munceşte-l, fӑ, plӑteşti pentru el bir, cum era pi-atuncea. Şî am început sî muncim. Am strâns…ba o fatat purcica vara purcei, am vândut, am mai luat câtiva suti di lei. Pi urmî o vacî am dus-o, cî erau douî, nu li putem ţâni şî am vândut-o toamna. Am facut oleacî di şurî acoluşaia cum am putut atuncea. Şî aşa am stat vreo 3-4 ani di zâli. În timpu ӑsta o vinit colectivu’. O vinit transformarea socialistî a agriculturii. Dacî ai auzât di asta pi la istorii. Trebuie sî treci di la proprietatea particularî la colectiv. Luasî fiinţî colectivu’.
Dintâi eu nu vroiem sî mӑ trec. Cî o zâs soacrî-mea “Ţ-am dat pӑmânt sӑ-l treci la colectiv?”. Pӑi şi avem sî fac cu el dacî nu avem cu ce-l munci şî cu ci-l ara şî nic? Cumparasâm un cal. Muncem cu moş Vasâli, frati cu mama me’. Şî într-o zî aram pi colu’ pi la Movilî, o vinit aişte’ di la judeţ, cî ei umblau cu echipili. Nu vroiei sî ti treci la colectiv, ti bӑte’! Ti forţa, era greu. Trecei forţat, farî discuţâi. Unu’ m-o luat di gât şî m-o dus di pi câmp, cu el pânî la cumnatu’ meu Vasâli Movileanu în ogradî. Vasâli nu vroia sî treacî diloc, cî era chiabur, ta-su’ era puşcӑriaş. Şî zâci “Bӑ, treci la colectiv?” şî zâc “Nu trec, dom`le, eu pot munci la colectiv?” dupî cum auzӑm şî noi zvonuri. Şî vini Aurel Ştefӑnescu, Dumnezӑu sî-l ierti, eu am sî mӑ rog pentru el “Bӑi, baieti, bӑi, tu eşti prost? Tu eşti bӑiet diştept. Eu di tini am nevoii în gospodӑria Colectivulu’, eu am nevoii di brigadier, am nevoii di socotitor di brigadî, am nevoii di contabil, am nevoii di magazoner, pi cini am sî pui, bӑi? Tu ai şӑpti clasî, bӑi. Vinî încoa’ la mini, ti trimet la şcoala di brigadier imediat.”. M-am înmuiet ş-am fӑcut cereri. Ş-o mai vinit şî alţâi din sat şî o mai fӑcut cereri, dupî mini. Şî ni-o mulţumit avocaţâi. Ca sî faci 4 ceriri într-o zî, era ceva. Ei aveu plan.
Şî am vinit acasî. Fimeia saraca nici ie nu ştie ci o asteaptî, nici eu nu ştiem ci mӑ aşteaptî, avem di acuma pi Miluţa (primul copil, Emilia) şî erai şî tu toamna. Asta era primavara. Adicî nu tu, stai… pi mӑ-ta, pi Jenuţu (Eugenia) tu eşti micî. Numa’ la vreo sӑptӑmânî douî di zâli vini o activî di partid “Bӑi, tu eşti viitoru’ cadru în gospodӑria colectivî?”. Eu zâc “Pi mini sî mӑ scuzaţ, da’ eu nu ştiu acuma”. Şî îmi zâci “Tu ai sî fii cadru. Ai şӑpti calsî primari, la Soci nu sânt mulţ cu şcoalî. Da’ tre’ sî ti faci membru di partid.”. Şî cum era atuncea…fӑcei un an di zâli candidaturî. Şî dupî un an ti confirma membru di partid. M-o dus la şcoalî sara, mi-o luat adiverinţî şî m-o dus la scoalî, a doua zî dimineaţî eram activist di partid. Eram candidat.
va urma…