Iubitului meu…
Celui care a fost.
Celui care este.
Celui care va fi.
Dedicat celor trei si totusi doar lui – celui care conteaza.
Dragul meu,
Stii bine ca nu ma folosesc de cuvinte doar pentru ca le cunosc sensul si mereu consider ca-s prea putine pentru a-mi exprima gandul si sufletul. Dar nu-mi pun lacat pe minte si nici nu-mi reneg simturile, pentru ca fugind de tine m-am impiedicat de fiecare data, insa ai fost mereu acolo sa ma ridici si sa ma saruti pe frunte – dupa ce te amuzai de incapatanarea mea.
Nu-ti cer nimic si nici nu am facut-o vreodata, iti ofer insa tot ceea ce sunt, multumindu-ma cu fericirea ta. Nu mai avem reguli si nu vreau promisiuni – stim ca toate sunt facute pentru a fi incalcate.
Si mai stii ca nu vreau palate, ca nu vad rostul diamantelor si sunt alergica la aur, dar ca ma multumeste linistea casutei noastre din varf de munte, ca nu vreau totul “de-a gata”, ci sa le construim pe toate impreuna. Nu vreau nici luna, stelele, soarele sau alte galaxii, insa abia astept sa le privesc alaturi de tine si sa ne punem piedici cu bastoanele la 90 de ani.
Iar daca tii neaparat sa fie si un inel cu piatra, alege topazul mistic si retine ca ma fascineaza.
Imi plac povestile, dar realitatea noastra ma surprinde de fiecare data. Eu nu pot, dar noi… poate…
A ta,
EU