Intre teorie si practica se intampla viata
Nu ma simt inspirata de fiecare data cand imi propun sa postez un articol, deci de cele mai multe ori se intampla sa deschid ciornele, sa arunc un ochi, sa astept putin, iar daca nu imi iese nicio fraza, inchid tot si imi caut alte activitati. Rareori se intampla sa imi vina ideile imediat dupa ce s-a ivit dorinta de a scrie.
Oricum inspiratia vine in momente mai putin potrivite: in timp ce sunt pe punctul de a adormi sau imediat cum m-am trezit, in timpul unei sedinte, in momentul in care telefonul imi este descarcat si nu am un pix si o hartie la indemana, sau fix atunci cand prietenii au nevoie neaparata de atentia mea deplina pentru a-i ajuta in vreun fel intr-o situatie.
Si ce fac atunci?
Tot posibilul sa fiu prezenta in moment, sa imi controlez gandurile si sa le bag intr-un sertaras din care sa le scot mai tarziu pentru a le da o forma. Desigur, de cele mai multe ori uit randul cu dulapul cu sertarul (care are lacat) in care am aruncat inspiratia si ma pierd in alte maruntisuri – ca deh, asa se intampla atunci cand vrei sa faci curat intr-o camera. Dar, imi zic eu, si atunci cand voi descuia toate sertarele cu ganduri dosite, ah, ce bucurie voi avea!
Astazi este unul dintre momentele fericite in care o persoana draga m-a ajutat sa redeschid un sertar plin doldora, fiind genul de om in compania caruia totul este usor si natural, nimic nu vine fortat si timpul nu conteaza.
Intalnim in fiecare zi oameni care vin impreuna cu o lectie, insa in cele mai multe cazuri refuzam sa citim subiectul si ne trezim mai tarziu in fata unui test similar pe care il tratam cu aceeasi superficialitate sau, in sfarsit, alegem sa invatam pentru a merge mai departe.
Cum putem invata din lectiile zilnice, mai cu spor?
- facand un pas inapoi
- fara a judeca
- actionand
Teoria e simpla, stiu. Practica ne omoara. Pot spune clar ca imposibil nu este daca pornesti in directia adevarului cu pasi marunti. Nu dureaza mult sa intri intr-un ritm si chiar sa devina natural.
Facand un pas inapoi ai ocazia sa vezi situatia in ansamblu, sa te detasezi de emotiile pe care le traiesti in acel moment si sa gasesti firul logic al intamplarii in care te situezi. Sigur, se intampla frecvent sa nu ai absolut nicio legatura si sa fii tras in joc fara voia ta, iar in acest caz este cu atat mai usoara detasarea. Dar sunt si acele momente in care tu esti motorul pornit de o actiune nepotrivita, moment in care trebuie sa iti pui frana si sa te racesti singur.
Ce te ajuta cel mai mult in acest punct este sa faci totul fara a judeca ce e bine si ce e rau, cine are dreptate si cine nu, pentru ca fiecare in povestea lui este eroul, iar celalalt personajul negativ. Lucrurile se intampla, faptele se consuma, iar ele nu au un pol pozitiv sau negativ, ele pur si simplu sunt. Insemnatatea le-o dam noi, in functie de imprejurari, principii, experiente de viata – ce este bun pentru mine nu este neaparat bun pentru tine.
Actionand in cautarea unei solutii, a unui raspuns clar la intrebarea “care este motivul supararii tale?”, presupune deschidere spre comunicare. Dupa parerea mea, problema cea mai mare a zilelor noastre este lipsa comunicarii, in ciuda tuturor mediilor si dispozitivelor care o pot facilita. Pierdem in fiecare clipa oameni dragi din cauza ca nu actionam atunci cand ni se aduce la cunostinta faptul ca ceva nu este in regula si cadem in plasa orgoliului, a unui prea-mare ego.
Echilibrul il obtinem exersand, legand putina teorie cu putina practica.
Cica ideal e sa inveti si apoi sa aplici. Eu sunt convinsa ca e invers: intai te lovesti de lectii si apoi tragi invatamintele.
Si asa se intampla viata. 