Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

In ani noi, tot noi, putin mai noi…

Posted by on Jan 4, 2017

… sau mai up to date, conform vietii in online.

Daca tot am depasit sarbatorile de iarna cu bine (sper) si fara vizite pe la Urgente cauzate de exces de sarmale si tuici, zic sa va urez si eu de bine, sa va pastati inima buna si liniste in suflet si in viata, sa aveti parte de fericire in fiecare clipa si sa (va) iubiti.

Nu vreau sa fac public planul pentru 2017, asa cum nu am facut nici in 2016 – plan care a fost indeplinit cam 95% si sunt convinsa ca putin mai multa munca, ambitie si rabdare ma vor ajuta sa ating procentajul maxim in noul an. Nu e musai sa il depasesc, dar daca se va intampla, cu atat mai bine!

Voi lua cu mine din 2016 doar gandurile si lucrurile care m-au ajutat sa cresc, sa invat, sa ascult, sa tac si sa vorbesc atunci cand trebuie (aici mai am un pic de treaba) si sa imi ascult instinctul. E drept ca si la capitolul incredere mai am putin de lucru, atat cand e vorba sa o acord, cat si sa o castig, insa cred ca rezolvarea asta e simpa: daca am incredere mai multa in mine se rezolva si datul si primitul.

Da… treaba asta cu increderea in sine e foarte tricky, pentru ca uneori e detinuta fix de cei care nu stiu sa asculte si sa inteleaga, cei care sunt de parere ca au intotdeauna dreptate. Sigur, fiecare cu dreptatea lui, dupa propriul punct de vedere, dar hai sa nu ne atacam si sa nu sarim unii la beregatile altora pentru simplul fapt ca privim din perspective diferite si, prin urmare, privelistea e alta.

Apoi mai e si partea detinatorilor de suprema incredere in sine care considera ca pot “avea” orice barbat/femeie isi doresc. Nimic mai gresit. Pentru orice fel de relatie e nevoie de acel click pe care il simt ambele persoane implicate, nu e ca la piata – hei, imi place cum arata marul ala, il iau. E foarte ciudat ca inca ma gasesc in postura de a explica aceste fenomene celor care inteleg gresit amabilitatea, bunul simt, cei 7 ani de acasa. Gradul meu de intelegere si acceptare are o limita.

Oricine ai fi, in cazul in care te regasesti in randurile de mai sus, crede-ma pe cuvant ca daca as fi simtit vreun click ai fi aflat pana acum, in toate felurile posibile si imposibile! Dar nu incerca in zadar sa intri cu bocancii, pentru ca devii iritant/a, iar vorbitul de “bine” nu ajuta. ;)

Acestea fiind scrise, of-ul mi s-a pronuntat, acum pot sa dorm linistita, ceea ce va doresc si voua (sau spor, sau distractie placuta… ma rog, urarea ai’ mai potrivita pentru activitatea pe care urmeaza sa o intreprindeti!).

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!