Fericire – cand ceea ce esti este mai important decat ceea ce ai

Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 12, 2016

A durat mult pana sa ajung aici, insa in acelasi timp simt ca am apartinut acestei idei dintotdeauna si stiu ca mai am cale lunga de batut pana sa ajung acolo unde mi-e tinta. Dar n-o sa va scriu astazi despre drumul meu, despre timpul meu sau despre visele mele – pe toate vi le descriu pe masura ce se materializeaza.

Lucrand cu oamenii zilnic, sunt des intrebata cum pot sa zambesc chiar si atunci cand e o situatie iritanta, care probabil pe multi i-ar scoate din ale lor. Raspunsul meu?

Am balonul meu si ma mandresc cu el! Sigur, nu imi iese intotdeauna “schema”, nu sunt perfecta, nici nu vreau si nici nu pot, vorba cantecului. Dar imi dau silinta sa ii fericesc pe altii asa cum stiu, atat cat imi sta si mie in putinta. Daca nu reusesc, eu tot zambesc, pentru ca viata merge inainte – pentru ca inainte era mai bine.

Balonul meu magic se numeste fericire si – nu glumesc! – se gaseste peste tot, in toate formele! Depinde de fiecare cum reuseste sa o adune si sa o pastreze. Iar mai apoi fericirea incepe sa iasa la suprafata prin ochii si zambetul tau, prin gesturi si trairi. Ce transmiti vei primi inapoi – easy like that! Singura conditie este sa fii deschis si senin! Desigur, asta presupune sa muncesti mult cu tine si sa iti accepti toate partile, sa fii multumit cu ceea ce esti si sa iti doresti sa evoluezi, sa fii mult mai mult (sau mult mai bun) decat atat cat esti in acest moment.

La un moment dat in cadrul unei discutii de grup, a ridicat cineva problema:
Ce este de fapt fericirea asta de alearga toata lumea dupa ea? Pana la urma e o chestie relativa…

Fericirea este propria viziune asupra vietii. Suntem indivizi unici, cu mentalitati, stadii de evolutie si atitudini diferite. Felul in care imi simt eu fericirea este diferit de felul in care iti vezi tu fericirea. Poate nu stiai, insa misiunea noastra pe Pamant este sa fim fericiti si sa acumulam cat mai multa iubire cu putinta, pentru ca atunci cand plecam nu vom lua cu noi nici afacerile noastre, nici casele noastre si nici macar hainele de pe noi. Carcasa asta din praf de stele ramane tot aici, iar tot ceea ce facem pentru viata fizica – pe ideea “sa ne fie bine ca sa nu ne fie rau” – ramane in planul fizic si eventual se transforma in energie, care cu siguranta va avea alta forma decat cea visata de tine pentru “viata de dupa”.

Si daca iti consumi viata doar pentru fizic, pentru zilele de maine si poimaine, uiti sa fii aici, acum, uiti sa te bucuri de razele soarelui, ratezi pufosenia aia cu 4 picioare care venise la tine sa o mangai macar putin, pierzi zambetul copilului tau si nu mai auzi “te iubesc, mami!”, “te iubesc, tati!” spus cu blandete si inocenta. Si trece viata pe langa tine, iar tu treci prin ea ca Voda prin loboda. Apoi ajungi pe un pat de spital – injurand si bodoganind in stanga si in dreapta, uitandu-te cu dispret la doctorul care incearca sa iti salveze viata – si iti dai seama ca ai pierdut timp pretios sa castigi acei bani care nu reusesc sa vindece acum fizicul tau bine intretinut (doar exterior). Si ce-ti ramane? Sa-ti doresti sa mori si sa scapi de chinul asta ingrozitor, pe care – guess what?! – ti l-ai creat singur prin gandurile, grijile si stresul zilelor de maine si de poimaine.

Si asa ajungi sa ai ceea ce gandesti. Asa ca, de ce sa nu te gandesti la partile bune, la iubire si la fericire? Nu-ti tin de foame si nu te apara de ploaie, dar te ajuta sa ai ceea ce-ti doresti si ceea ce-ti lipseste si nu stii, te ajuta treci mai usor prin viata si sa acumulezi mai multa lumina pentru drumul spre “dincolo”.

Va trimit iubire pentru fericirea voastra!