Despre capra vecinului… care nu mai crapa!
In drum spre casa, de la munca. Ce sa faci? – n-ai ce sa faci! – asteptand sa-mi vina randul la semafor, ma plimb pe facebook in cautare de pierdere de timp. Si gasesc un articol care zice cum ca nu-stiu-unde, daca ai calcat stramb (profesional, personal, social etc.) nu te cearta nimeni si nu iti poarta cineva sambetele. Apoi alt articol in care se prezenta cat de roz si pufoasa e lumea prin occident, mai cu seama cealalta “planeta” de peste ocean.
Si pic pe ganduri, iar cu ochii pe semafor – inca rosu.
Societatea in care am fost crescuti ne-a bagat in minte ca mereu trebuie sa fim in competitie cu cineva, intotdeauna sa urmarim ce face vecinul, sa il invidiem daca e bogat/sanatos/fericit – el de ce are si eu nu? Si sa il blamam daca e sarac/bolnav/trist – asa-i trebuie, daca nu stie/nu face/nu drege/nu-l duce mintea. Apoi sa comentam, sa ne dam cu parerea daca a facut alegerea potrivita cu perdelele alea colorate, mobila clasica din lemn masiv si culoarea pestrita a parului nevestei.
Daca e sa vedem partea buna din chestia asta, singurul plus ar fi ca totusi oricat de sarac si nefericit ai fi, cineva iti poarta de grija si cand mori singur in casa, sa fii sigur ca are cine sa te gaseasca. Nu de alta, dar dispare din peisaj subiectul principal de discutie si trebuie neaparat sa afle ce s-a intamplat cu tine. Dar atat. Asta e singura parte buna.
Acum, partile rele se subinteleg. Nu are rost sa le punctez.
Stiu ca oricat de departe ai sta de “gurile rele” si oricat de pacifist ai fi din fire, mereu va fi ceva de spus si despre tine. Si ce daca? Vezi-ti in continuare de viata ta frumoasa si traieste-o asa cum stii. Pentru ca la final tu dai socoteala pentru ea, nu vecinii.
Bun. Cu asta am lamurit-o, da?
Acum am o dilema: ce te faci cand nu doar ca esti plimbat din gura in gura, dar ti se mai si pun in carca lucruri pe care nu le-ai facut?! Auuu… da, stiu, hurts! N-ai cum sa nu te enervezi, sa invoci toti Sfintii si Arhanghelii si sa umpli un frigider cu carne.
Si daca tot ai ajuns la frigider, gandeste problema la rece: in ce fel te afecteaza ce spune satul? O sa spui ca iti strica imaginea. Bun… imaginea ta vine din interiorul tau si ti-ai construit-o singur prin lucrurile pe care le-ai facut si le-ai dovedit pana acum, deci indiferent ce zgomot de fundal e acum, nu iti poate lua nimeni ce ai construit – nu ai voie sa ii lasi sa se joace cu tine in felul asta! Iar cel mai bine ii combati daca nu reactionezi. Simplu. Zambesti si mergi mai departe cu capul sus. Iti analizezi in liniste mediul inconjurator, devii mai precaut si te indepartezi de gloata care rade in hohote de grozaviile pe care nu le-ai facut. Cu calm si relaxare. 
Cei pentru care intr-adevar contezi si cei care iti sunt prieteni pe deplin oricum vor fi de partea binelui – adica a ta.
Dupa cum jurnalismul (de care fug ca ala negru de tamaie) m-a invatat: ce e zvon, ca apa trece. Fii tu piatra de neclintit din suvoiul tulbure care s-a ivit. Cand iti cunosti, recunosti si asumi realitatea proprie, te inalti deasupra tuturor – si le mai scapi cate un varf de pantof intre ochi ori un toc in moalele capului 
Asadar, orice-ai face, in ochii celorlalti oricum nu-i bine – si in conditiile astea, de ce sa mai pleci urechea la ce bolboroseste lumea? Oricum cainii latra, caravana trece… pentru ca s-a facut verde semaforul.
Asa ca am pus telefonul deoparte, sa nu ma mai bata gandul sa fug in tari straine doar pentru ca acolo nu iti poarta nimeni grija si nu esti judecat. Trecem peste toate cu fruntea sus. 