De ce nu ne mai place sa muncim?
Si vreau ca intrebarea mea sa nu te duca cu gandul la partea profesionala, ci la relatiile dintre oameni.
Cand si de ce am ajuns sa fim atat de lenesi si sa depunem efort foarte putin spre deloc in prietenii si iubiri?
De fapt, stai… cum le-am putea numi relatii daca noi nu investim in ele capitalul de care dispunem? Pentru ca – ghici ce?! – iubirea nu costa! Din iubire suntem facuti, iubirea o daruiesti si o primesti, in/din aceeasi directie sau in/din altele, in masura mai mare sau mai mica – cheia este sa nu iti creezi asteptari.
Si totusi, de ce nu depunem oricat de putin efort pentru a construi, pentru a invata si pentru a evolua impreuna?
- Ne e frica
Frica de Bau-Bau? E stupid sa iti fie teama de relatii de orice fel. Ok, inteleg, te-ai ars de cateva ori, ai avut experiente neplacute, ai obosit sa pui suflet in legaturile cu ceilalti si sa fii dezamagit. Dar sa stii ca tot tu gresesti – este vorba fix despre ceea ce ti-am scris mai sus sa nu iti faci – ASTEPTARI. Daca te-ai fript la limba cu prima gura de cafea inseamna ca nu vei mai savura niciodata cafea?
- Ne e mai comod asa
Atat de mult ne place sa avem un traseu zilnic bine stabilit, cu abateri putine si numai daca e musai, sa stim sigur ora la care ne culcam, varsta la care ne intemeiem o familie, ordinea in care facem toate lucrurile in viata, incat uitam sa traim de fapt fiecare clipa. Si uite-asa trece viata pe langa noi, iar noi suntem prea ocupati sa asteptam scurgerea timpului de la un eveniment la altul. Ne complacem in relatiile simple, care nu presupun efort, mici surprize, munca de cucerire si castigare a increderii si a respectului, auzim fara sa ascultam, actionam fara sa empatizam, judecam fara drept, ne facem singuri viata pustie si grea.
- Nu avem timp (sau nu ne sincronizam)
Asta e scuza preferata a tuturor. De fapt nu iti doresti intr-adevar si nu consideri importanta o anumita relatie cu cineva. Timp este. La capitolul prioritizari stam mai prost. Nimeni nu ti-ar putea spune cum sa imparti activitatile astfel incat sa ai timp pentru oameni dragi, din moment ce tu nu ai vointa/intentie de a face asta.
- Ne pasa de gura lumii
Ok, asta e o parte pe care am mai dezbatut-o pe aici… dar te mai intreb o data: a cui viata o traiesti? Cine iti dicteaza incotro sa te indrepti? Daca imi spui ca e o “forta exterioara” independenta de puterile tale, te rog sa te duci in camera ta sa reflectezi asupra celor sustinute si sa te intorci cand constientizezi ca esti stapanul propriei vieti si iti creezi drumul dupa bunul plac, de la nastere la moarte – iar cei pe care ii intalnesti pe drum au rolul de a te ajuta sa cresti! Vezi? Pentru tine este totul! Trebuie doar sa intelegi si sa accepti ce ti se ofera.
Dragul meu suflet, te provoc sa fii mai cald si mai deschis! Daca ti se pare ca exista o conexiune cu un altul, ai curaj si incearca oceanul cu totul, chiar daca e pericol de rechini si furtuni – risca! Lucrul cel mai important care trebuie retinut in urma greselilor facute este sa nu ne dam batuti! Gandeste-te putin la toate lucrurile prin care ai trecut pana acum – ale’ mai nasoale si mai cretine. Ai o imagine in minte, da? Eh, acum priveste-te intr-o oglinda (sau in ecranul pentru selfie) si analizeaza punctul in care ai ajuns datorita lectiilor invatate. Porneste cu fruntea sus in noile aventuri din viata, deschide-ti inima si bratele pentru lucrurile bune si asta vei primi!