Mariuca Nastasiu

tipa cu pantofii galbeni

Ceea ce spui despre altii te defineste

Posted by on May 30, 2016

Mereu am stat cumintica in banca mea si m-am ferit de ochii si gura lumii, neavand vreodata grija cuiva sau insomnii gandindu-ma la capra vecinului. Fiecare cu ideile, viziunile si convingerile lui in viata. Poate de aceea imi este si incomod sa discut despre politica sau religie in cercurile sociale in care aterizez…

Oricat ai incerca sa ma zgandari, n-o sa auzi mai mult decat “Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu asta?” sau un sec “Asa, si?” ori preferatul “Bravo ei/lui/lor!”. Iar reactiile de genul acesta au inceput sa apara atunci cand zburau in dreptul urechilor mele tot felul de zvonuri si informatii de tip cancan carora nu le-am inteles vreodata rostul. Adica… pe bune? Alta treaba n-oi avea?

 

gura lumii

Sigur, nu pot avea pretentia ca ceea ce nu fac eu n-o sa-mi faca mie altii, dar bunul simt de la mama de acasa ma face sa stau departe de situatiile de acest gen si de oamenii care le creeaza in mod constant – adica cei nu pot trai daca nu poarta grija cuiva. Si se intampla sa mai dau gres uneori in a-i tine pe unii la distanta… dar sunt doar un om :) si poate dau mai multe sanse decat ar trebui… Insa daca iti intorc spatele si plec, sa stii va fi pentru totdeauna.

In mai multe randuri persoane apropiate imi spuneau in diferite contexte “Vai, ce-o sa zica lumea?” sau “Of, nu-i bine, ca te vorbeste lumea!”. Pai… stai, ca n-am inteles. Eu nu traiesc pentru mine? Viata mea e a mea, alegerile sunt ale mele, loviturile si premiile sunt tot ale mele, deci imi asum tot ceea ce fac in VIATA MEA. Daca vrei sa afli ceva despre mine intreaba-ma direct. Parerile altora si modul in care ma percepe fiecare este diferit, unic, pentru ca suntem unici si pentru ca noi toti vedem in cei din jurul nostru bucati din noi, vedem reflexii ale propriei fiinte.

Din pacate cuvintele ne reprezinta in ziua de astazi – si am spus “din pacate” pentru ca nu sunt cuvintele noastre, ci ale altora, intoarse, sucite, rasucite si rastalmacite in enspe mii de feluri. Dar raman la vorba mea: fiecare face atat cat poate – nu are rost sa ceri cuiva mai mult.

Sper sa nu fie in zadar faza cu “nu judeca daca nu vrei sa fii judecat”…

Iertam, multumim si mergem mai departe! Fiti intelepti! :)

 

This post is dedicated to my beloved sisa’.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!