cantec femeiesc
nu sunt fana a poeziilor lui Adrian Paunescu. am de mult timp in calculator aceste versuri (am foaaarte multe lucruri in calculator, de foaaarte multa vreme, pe care le-am redescoperit), care exprima cel mai bine esenta femeii si in care va veti regasi voi toate, dragi prietene 
asa e mama si a fost bunica
asa suntem femei langa femei
parem nimic si nu-nsemnam nimica
doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
ei neglijenti, iar ele foarte calme
ei incurcand ce ele limpezesc
ei numai talpi si ele numai palme
acesta e destinul femeiesc.
si-n fond, ce fac femeile pe lume?
nimic maret, nimic impunator.
schimbandu-si dupa ei si drum si nume
pun lucrurile iar la locul lor.
cu-atatia pasi ce au facut prin casa
si pentru care plata nici nu cer
de-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
ar fi ajuns si dincolo de cer.
ei fac ce fac si tot ce fac se vede
ba strica mult si ele-ndreapta tot
si de aceea nimeni nu le crede
cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
asa e mama si a fost bunica
si ca ele maine eu voi fi.
ce facem noi, femeile? nimica,
decat curat si uneori copii.
suntem veriga firului de ata
in fiecare lant facut din doi
ce greu cu noi femeile in viata
dar e si imposibil fara noi…
Imposibil fara noi… foarte bine spus, si in acele cuvinte se afla de fapt rolul nostru in viata lor