Big news, big trip!
Stiu ca am zis ca pe 6-7 noiembrie va dau vesti despre mine, insa nu mai am rabdare! Imi place sa impartasesc vestile bune cu oamenii buni din viata mea, pentru ca simt energia pozitiva a celor care intr-adevar imi sunt aproape de suflet si se bucura pentru mine. Iar asta ma ajuta sa trec peste emotii si stress si sa reusesc sa realizez imi propun. Pentru asta, multumesc cu toata inima!
Imi pregatesc de zor bagajul si mintea sa zbor. Departe. Foarte departe 
Cam pana in Coreea de Sud, apoi trag o fuga si prin Japonia si pinky-promise ca ma intorc acasa! Voi pleca in calitate de lider de grup de la Eturia. Deci e job-related, nu va ganditi ca mi s-a nazarit sa plec de capul meu.
Nu stiu cum si ce am facut, dar se pare ca am facut bine, desi eu consider aceasta calatorie un 3 in 1: test, recompensa si pedeapsa. Mi-e frica, abia astept si am mari emotii. Nu am mai zburat de la 18 ani si nu am iesit niciodata din Europa. Dar daca trebuie, trebuie. Am sa o fac si pe asta, nu? Daca as fi numai eu, n-ar fi o problema – ma pierd, ma adun eu cumva si ma regasesc. Dar daca ma pierd eu, se pierd si altii 12 
Sunt increzatoare ca nu se va ajunge acolo!
Nu pot, insa, sa nu pomenesc si de lucrurile aberante care-mi mai trec pe la ureche, atunci cand cineva aude ca plec, trimisa de la firma, peste mari si tari. De exemplu, cineva de la servici de la mama a zis “vai, dar inseamna ca aveti pile ca lumea acolo unde au angajat-o pe fiica-ta!”. M-am distrat grozav cand mi-a povestit mama, stiind ca le-am spus alor mei despre job abia dupa ce eram convinsa ca am trecut toate testele si mi-am inghitit cuvintele timp de doua saptamani. Nici eu nu stiam unde am depus CV-ul, de unde sa stie ai mei unde si ce sfori sa traga? In plus, am fugit intotdeauna de relatiile si pilele parintilor si ale fratelui si mereu mi-am dorit sa reusesc pe cont propriu. Si asa am facut.
Dar cine are ochi de vazut, urechi de auzit si creier de gandit, intelege ca nu e in firea mea sa stau, sa nu fac absolut nimic si sa astept sa primesc, “pentru ca merit”.
In alta ordine de idei, tipa cu pantofii galbeni va reveni cu detalii de la fata locului, in cateva zile! Keep in touch! 