autoeducare

Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 1, 2013

mi se pare logic si limpede ca schimbarea vine intotdeauna din noi. nu trebuie sa apara un erou din benzi desenate in viata ta care sa iti impuna sa iti schimbi viata. singurul care trebuie sa constientizeze nevoia de schimbare esti doar tu. si daca tie iti este bine sau nu cu deciziile pe care le iei, tu vei fi singura persoana care poate fi “felicitata” sau “trasa la raspundere”.

sigur, multi dintre voi ma veti lua peste picior si veti spune chestii de genul “ce stii tu? esti prea mica!” va suna a aroganta, dar hei, bravo mie! ca sunt mica (totusi 22 de ani parca nu-s asa putini), dar am inteles mai devreme decat altii ca doar eu imi pot face viata mai buna si mai frumoasa. cel mai important lucru pe care l-am invatat pana acum este faptul ca nu pot trai gandindu-ma la trecut si la “cum ar fi fost daca…”, dar nici gandindu-ma la viitor si facand planuri, pentru ca oricum nu-mi ies niciodata si oricum oamenii nu vor reactiona asa cum ma astept sa reactioneze. singurul important este prezentul si ceea ce pot eu sa fac pentru a-mi oferi “a beautiful present” (present – eng. = cadou; prezent).

singura perioada din trecut la care ma intorc pentru a zambi sau a plange este copilaria (1-7 ani, atat cat imi pot aminti), pentru ca e perioada inocentei si a necunoscutului. restul, bun sau rau, nu conteaza. ce e important din trecut este ca m-a adus pana aici si construind in continuare, voi ajunge cate putin si mai incolo.

ce am invatat pana acum? nu… nu sunt versurile lui Octavian Paler si poate suna a clisee, dar sunt lucruri simple si adevarate, aplicate… si vezi viata altfel:

– sa zambesc. oriunde, oricand, oricui, din orice motiv sau chiar fara motiv

– sa ajut oamenii. e cea mai mare bucurie sa stiu ca astazi am fost de folos cuiva cu o idee, cu o imbratisare, cu un cuvant sau chiar cu tacere. si apoi zambesc

– actiunile mici sau mari pe care le intreprind in fiecare zi, mai devreme sau mai tarziu, ma vor ajuta sa urc trepte in viata; nimic nu ma poate face sa cobor, pentru ca din fiecare lucru bun sau rau pot invata si odata ce am invatat, nu ma pot intoarce la un nivel inferior. si zambesc

– am invatat sa vad partile bune ale oamenilor si sa le spun de cate ori am ocazia ca sunt minunati. si iar zambesc

– nu mai las nimic sa ma afecteze negativ mai mult de o zi (si asa e prea mult). raspund printr-un zambet

– nu mai gandesc atat de intens si nu mai analizez pe toate partile actiunile celor din jurul meu care ma pot afecta direct. dar incerc sa am grija ca deciziile pe care le iau sa nu ii afecteze pe ceilalti si sa nu ii determine sa schimbe ceva doar pentru a-mi fi mie bine. doar asa pot zambi multumita

– acum constientizez ca toate lucrurile din viata se intampla cu un anumit scop si daca ceva e dat sa se intample, se va intampla, indiferent de moment si indiferent ce fac eu pentru a impiedica sau a incerca sa schimb cursul lucrurilor. si zambesc

– nu port grija niciunui lucru si niciunei persoane. am un examen sau sunt pusa in situatia de a alege? faptul ca ma stresez/enervez nu va face decat sa-mi consume energia care poate fi canalizata pe invatare (in cazul examenului) sau pe analizarea situatiei si luarea deciziei (in cazul unei alegeri). nu ma implic in vietile altora de dragul de a-mi da cu parerea si a comenta deciziile lor. nu judec si nu pun etichete, pentru ca fiecare traieste dupa bunul plac si suportand consecintele propriilor fapte. si zambesc din nou

– stiu ca tot ceea ce fac, bun sau rau, mai devreme sau mai tarziu mi se va intoarce. si nu invinuiesc pe nimeni pentru ce e rau, dar multumesc oricui e in jurul meu in momentul in care mi se intampla ceva bun si frumos. si chiar si cu rele (pentru ca involuntar pot exista), zambesc

si mai sunt atat de multe de invatat… si de spus…