Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 14, 2009
a fost aici, ne-a cucerit, ne-a parasit…prima editie a festivalului Filmul de Piatra a luat sfarsit! am avut bucuria, pentru 4 zile (7-11 ianuarie), de a face parte din “staff” si a da o mana de ajutor ingrijirii “noului nascut”. tata si mama? Andrei Dascalescu. si-a indeplinit visul si acum are cu ce se mandri, mai mult ca oricand! rolul sau nu a fost usor dar l-a dus la bun sfarsit in mod impecabil. festivalul a constat atat in proiectii de scurt-metraje participante la cele mai importante festivaluri din lume, selectii ale festivalurilor partenere din tara, cat si programe speciale dedicate participantilor.
in aceste zile am cunoscut oameni extraordinari alaturi de care am ras, am plans, am depus efort ca totul sa iasa perfect. desi am avut unele scapari, a fost un succes. toti au fost intampinati cu un zambet calduros si un “buna seara! bine ati venit!” din toata inima, indiferent ca erau organizatori, participanti in competitie sau oameni simpli, iubitori de frumos. publicul s-a aratat deschis problemelor de etica abordate in unele filme iar manifestarile de orice fel nu si-au gasit locul 
(ce bine! 
)
petrecerile s-au tinut si ele lant si au fost inca o sansa de a ne face noi prieteni sau de a-i reintalni pe unii vechi.
desi cel mai trist, finalul festivalului a fost cel mai frumos. difuzarea documentarului realizat de directorul si organizatorul festivalului Filmului de Piatra, Andrei Dascalescu, intitulat Constantin si Elena, castigator al premiului First Appearance la Festivalului International de Film Documentar de la Amsterdam, a adus nu doar zambete pe chipurile spectatorilor, prin scenele de umor, ci si lacrimi, pentru unii la amintirea celor pierduti, pentru altii doar la asemanarea izbitoare dintre personajele de pe pelicula si omologii din viata reala a fiecaruia.
doresc tuturor celor care au fost prezenti la festival, un drum incarcat cu “succesuri” 
si sper sa ne revedem…
(multumesc Alina M. si Carmen, in mod special! 
)
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 6, 2009
intr-o lume in care parca tot mai putini oameni zambesc, se pare ca sarbatorile de iarna reprezinta unul din putinele lucruri ce starnesc pofta de viata si caldura din suflete. poate sarbatorile sunt privite ca puntea de legatura a tuturor sentimentelor si intamplarilor petrecute timp de un an, incarcat fie pozitiv, fie negativ. aceasta perioada schimba ceva in inimile oamenilor si imprima in sufletele lor acea speranta din care izvoraste dorinta de a progresa ori de a-si reveni si de a trece, in acelasi timp, peste o perioada mai putin fasta.
unii isi manifesta optimismul prin intocmirea unor liste interminabile cu obiective bazate probabil mai mult pe speranta intr-un viitor mai bun decat pe fapte realiste. pentru ce toate planurile? pentru a realiza la finele anului, cand faci totalul, ca ai mai multe datorii decat te duce buzunarul? sau ca prietenii s-au dovedit intre timp a fi cu totul altcineva decat cine credeai?
e normal ca lumea sa se ghideze dupa anumite puncte si sa aiba anumite idealuri dar nu lipseste, oare, bucuria unei surprize atunci cand stii ca totul a fost gandit dinainte si a iesit asa cum ti-ai propus?
poate daca am renunta la planuri, am gasi bucuria de a exista, pur si simplu.
Sam Levinson a gasit o reteta pentru a ne face sa intelegem frumusetea si fericirea regasite in lucrurile marunte.
Time Tested Beauty Tips
Sam Levinson
For attractive lips, speak words of kindness.
For lovely eyes, seek out the good in people.
For a slim figure, share your food with the hungry.
For beautiful hair, let a child run his or her fingers through it once a day.
For poise, walk with the knowledge that you never walk alone.
People, even more than things, have to be restored, renewed, revived, reclaimed and redeemed; never throw out anyone.
Remember, if you ever need a helping hand, you’ll find one at the end of each of your arms.
As you grow older, you will discover that you have two hands, one for helping yourself, the other for helping others.
The beauty of a woman is not in the clothes she wears, the figure that she carries or the way she combs her hair.
The beauty of a woman must be seen from in her eyes, because that is the doorway to her heart, the place where love resides.
The beauty of a woman is not in a facial mode but the true beauty in a woman is reflected in her soul. It is the caring that she lovingly gives the passion that she shows. The beauty of a woman grows with the passing years.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Oct 18, 2008
mi-am innecat visele in lumina diminetii fara sa vreau. deschid fereastra si ma cert cu soarele pentru ca mi-a luat tot ce mai aveam. imi clatesc ochii cu un norisor ratacit, grabit sa ajunga din urma marele din care s-a rupt si ma imbrac linistita cu frunzele abia desprinse dintr-un stejar batran. pornesc pe drumul pavat cu zambetele copiilor, in speranta ca voi regasi visele ucise de zori si vor deveni realitate. dar s-au pierdut toate, spulberate de zgomotul ceasului desteptator. mai devreme sau mai tarziu, orice lucru cedeaza si atunci te intrebi de ce nu poti avea ceva pentru totdeauna, in starea initiala. cu fiecare clipa scursa, tot ce ne incojoara se metamorfozeaza si nu mai poti spune ca ai o portocala, cand ti-au ramas doar cojile. mi-am alungat pentru o vreme dorintele si sper ca toamna sa le acopere cu cea mai calduroasa patura, iarna sa nu mi le hrentuiasca iar primavara sa le infloreasca. dar vara? faca ce-o vrea!
am obosit…o toamna cade peste mine…
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Sep 21, 2008
beibi and i
i hope someday, somebody wants to hold you for 20 minutes strictly and that`s all they do. they don`t pull away, they don`t look at your face, they don`t try to kiss you. all they do is wrap you up in their arms and hold you tight without an ounce of selfishness to it…
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Aug 29, 2008
…
i`m too giddy to settle down. and maybe i`m too calm to do anything “fancy”. but i`m not perfect and i doubt anybody is. i accept everyone because i know we all have good and bad sides and i think it`s important to see the persons which surround you for what they really are, not for what others say they are.
i shrug every time someone asks me “how come you don`t have a boyfriend?”
well… maybe i`m too fastidious, maybe i didn`t find yet the “right guy” (if there is any) and maybe i`m waiting for my “charming prince riding a white horse”; it`s quite difficult to answer. ..
but until i find the answer (or the prince) which makes my heart strum, i`m trimming my days with blue, black and white flowers and ribbons, i`m dancing and spinning round with pathos and i`m looking up at the moon every night because he said so and he is looking, too… i know he likes the night, the moon, the stars…
“and i feel i can make it in front of the crowd, cause these words are my diary, screamin` out loud and i know that you`ll use them however you want to…”
Read More
