Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on May 12, 2011
dorind sa vada apusul despre care va vorbeam in postarea anterioara, mama a cazut si si-a fracturat femurul. singura solutie in caz de urgenta a fost operatia, realizata (mai trist) in Piatra-Neamt. stiti vorba “afara-i vopsit gardu` si-nauntru-i leopardu`”? ei…spitalul de aici arata impecabil, la exterior. daca intri, iti spui ca mai bine i-ar trata pe pacienti afara. ar avea o priveliste mai draguta.
in primul rand, tre` sa dai un leu sa-ti dea un “halat” (in care poti spune ca esti batman sau superman) si niste pungi sa-ti pui in picioare. cica pentru a nu aduce microbi. mai multi decat exista deja, nu cred ca s-ar putea. te duci in spital cu o infectie si te intorci acasa cu 10. dar te-ai tratat de boala pe care o aveai cand te-ai internat.
in al doilea rand, toate asistentele te intampina cu intrebarea “dar ati vorbit cu…?”, care este echivalenta cu “bani imi dati? sau ati platit pe altcineva?”. fara bani nici nu se uita la tine. ce sa mai zici sa-ti scoata acul de la perfuzie? poti sa urli de durere sa te auda tot spitalul si sa plangi dupa un calmant. nu te baga nimeni in seama daca nu i-ai dat “de-o ciocolata”, tot pentru “sanatatea ta”. nici nu discutam de o vorba buna, de care cred ca oricine are nevoie, mai ales pe patul de spital, cand depinzi un pic (sau mai mult) de ajutorul celorlalti.
apoi lipsa dotarilor. medicul care a efectuat operatia mamei este un adevarat profesionist. a spus ca el ar face fara probleme si cate 4-5 operatii pe zi, dar nu are aparatura suficienta pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale. pansamentele trebuie sa le aduca pacientii in sacosica. si din cate stiu, in cazul in care doresti sa-ti faci o ecografie abdominala (examen cu contrast) trebuie sa-ti cumperi tu de la farmacie bariu 
problemele din spitalul judetean de urgenta neamt sunt multe si grave. dar nu le da nimeni importanta.
orice ati face, spitalul sa fie ultima optiune pe care o aveti. mai ales spitalul din Piatra-Neamt. la alte capitole sunt mandra de orasul meu. cand vine vorba insa de sanatate si spitale, imi vine sa intru in pamant de rusine…
sa fiti sanatosi si frumosi, asa cum va stiu!
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Apr 22, 2011
cand eram mica, priveam apusul din gradina bunicilor. spre sfarsitul verii, cand ziua era din ce in ce mai scurta, soarele se ascundea dupa Muntele Ceahlau. privit din acel unghi, Ceahlaul pare a fi o casuta si spuneam intotdeauna ca mingea de foc a intrat in ea si va fi in siguranta acolo, pana trece noaptea. dar nu-mi puteam explica de ce dimineata rasare in partea opusa.
vremea a trecut, eu am mai prins la minte si mi-am facut curaj sa urc Ceahlaul si sa dorm o noapte sus. am facut o gasca de vreo 6 si am urcat intr-o sambata, tot spre sfarsitul verii. ajunsi sus, ne-am instalat corturile in poiana destinata camping-ului si am fugit la Cabana Dochia, in apropierea careia ne aflam, sa ne incalzim si sa savuram cel mai bun ceai baut vreodata. am vazut apusul si de sus, de pe “acoprisul casutei”. priveam discul portocaliu si ma simteam iar ca in gradina bunicilor. dar acum vedeam ca soarele nu intra in casuta, ci pleca mai departe. noaptea am inghetat din cauza frigului, dar si de teama viperelor care misunau la cativa metri de zona de camping, iar primele raze de soare ne-au dat afara din cort. si am vazut si rasaritul! pentru cateva minute au fost pe cer si soarele si luna. iar de acolo, de sus, se vedeau atat de clar si pareau atat de aproape de noi…dar totul are un sfarsit. ne-am strans corturile, am mai facut un popas pentru mic dejun si minunatul ceai, la cabana Dochia si am pornit spre poale, printre vipere.
nu e cel mai frumos weekend de vacanta. poate altele au fost mai deosebite. dar e amintirea mea cea mai frumoasa legata de munte 
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Apr 19, 2011
ma uitam pe niste poze din perioada liceului si am gasit una cam de cand aveam 16 ani, stand langa tabloul cu mine in clasa I 
si m-a trasnit…anul asta fac 10 ani de la absolvirea scolii primare de acum incep sa se stranga ani in urma mea si ajung la sume rotunde.
nu-mi amintesc prima zi de scoala. nu-mi amintesc prea multe din scoala primara. stiu doar ca aveam o doamna invatatoare foarte severa, care nu prea m-a vazut cu ochi buni. ca orice profesor, avea un elev preferat, iar restul eram de umplutura. i-am dat lovitura de gratie cand a aflat ca am intrat la liceu in clasa a V-a. o perioada nici nu imi raspundea la salut pe strada. acum e la pensie. si de fiecare data cand ne intalnim, imi zambeste cald, asa cum ar fi trebuit sa o faca acum 10 ani si vorbim cat nu vorbeam atunci.
sunt tare curioasa sa aflu despre colegi…pe unde au ajuns…daca sunt la facultate…m-am mai intalnit asa prin oras doar cu 2-3 parca…dar sa stam la povesti, nu. cand ajung acasa, am sa ma uit pe albumul de final de clasa a 4-a si am sa ii caut pe toti. poate puneam de-o intalnire asa mititica. la o bere. ca suntem mari acum 
avem voie 
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Mar 11, 2011
dupa cum v-am si povestit, am avut o 
a doua editie a festivalului Filmul de Piatra minunata. desi sala a fost plina pana la refuz in fiecare seara, parca mi-ar fi placut sa fie si mai multa lume am fost si pe la Bacau, am ajuns si in Iasi…dar sunt curioasa cum va fi in Bucuresti. da! va asteptam la o seara de scurt-metraje si muzica alaturi de prieteni!
hai cu noi sambata, 19 martie, in The Ark, de la ora 19.00 si iti promitem ca nu o sa vrei sa pleci prea repede. 5 ore de proiectii, apoi party all night long! intrarea este libera pentru proiectii, iar pentru party 15 ron. toata lumea te asteapta acolo, pentru o seara de sambata mai…altfel.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 19, 2011
Festivalul s-a terminat de aproape doua saptamani si eu parca nu mai reusesc sa termin de scris ciorna e de lunea trecuta
sa va spun, asadar, cat de frumos a fost si ce ati pierdut. sa va bagati unghiile in gat i`m in a devlish mood >
totul a inceput joi, 6 ianuarie, seara despre care nu va pot spune prea multe lucruri, din pacate, pentru ca nu am fost prezenta. ce am ratat, noi astia care nu ne-am prezentat la apel? nimic…doar deschiderea festivalului, o parte din filmele aflate in competitie, sauna, piscina, friends&fun 
deci nimic deosebit. siii a venit si ziua de vineri! am fost incredibil de matinala, pentru a prinde trenul de Bacau, la ora 9, de unde avea sa ma preia tata, sa ajung la timp la “locul cu pricina”. am aflat cu stupoare ca trenul de ora 9 nu mai este in circulatie. singurul de dimineata, care merge in acea directie fiind la ora 11. great! si stai, Mariuca, mama, in gara 2 ore jumatate (ce bine ca aveam laptop-ul si modem-ul de la vodafone 
). acum nu ca-mi era de stat…imi tot faceam calcule daca ajung pana la 6 la Piatra-Neamt. timpul a trecut repede-repejor, la 4 fara 10 eram in Bacau, la 5 eram acasa 
yeey. am avut timp sa vorbesc si cu mami, sa mananc, sa ma schimb, sa ma aranjez si la 6 fara un sfert eram langa info-desk. colegii si prietenii mei din randul voluntarilor au sarit cu imbratisari si toata lumea si-a uitat o clipa rolul. apoi ne-am facut copii muncitori, eu mi-am insusit badge-ul si am afisat cu totii zambetele noastre magnifice care au avut efect: au umplut pana la refuz Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt ne place sa credem ca datorita noua au venit atatia oameni. am avut a doua transa de filme din competitie, filmulete de la best ro, Shorts Up si pentru cei curajosi, filme de groaza (la care, fie vorba intre noi, nu au rezistat prea multi). apoi party, ma`friend, pana dimineata!
sambata ne-am trezit devreme sa ajungem la Veronica, filmul copilariei multora dintre noi, apoi am tras o fuga acasa si am furat un somn de vreo 2 ore, then back to biznis. intalnire cu stimabilul domn Ticu Lacatusu, ultima seara de competitie, best ro, Oscar Shorts siii MATZE cu un spectacol multimedia. apoi iar party, unde ne-am zbenguit pe muzica celor de la The Amsterdams si unde l-am cunoscut pe regizorul videoclipului Lumina la baie (El-Negro), Daniel Soare.
duminica a fost trist pentru noi astia micii…stiam ca se termina si ne intoarcem la scoala (unii chiar aveau examen luni 
). am avut filminute de la anim`est si apoi intalnire cu invitatul special de departe David Procter, festivitatea de inchidere si, desigur, premierea castigatorilor si am fost si noi aplaudati olecuta si momentul pe care l-am asteptat din clipa in care am vazut programul festivalului, filmul de lung-metraj Nunta in Basarabia. apoi fiecare la casa lui. dar am ras si ne-am simtit bine si abia asteptam urmatoarea editie, fie ea in vara sau iarna viitoare!
to sum up, a fost un festival cu filme, prieteni, lovely people, piscina, sauna, cocktail de Piatra, Mountain Dew, sculpturi in gheata, ski, muzica, dans, party, poze, sandwich-uri grozave de la Turkish Kebab si covrigii geniali ai lui Petru simigeru`…lista e deschisa pentru cei care au fost prezenti. cu ce le mai facem in ciuda celor care n-au venit?
Read More
