Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Mar 19, 2014
mie imi place sa fac glume, doar ca rareori ele suna la fel de bine in realitate dupa cum suna in capul meu. de-aia ma dau deoparte si ii las pe altii sa faca treaba asta cum stiu ei mai bine, pentru ca imi place sa rad de glumele altora. de fapt… imi place sa rad punct. n-am fost de prea multe ori la show-uri de stand-up, tocmai pentru ca am avut in preajma prieteni atat de comici, incat era suficienta o iesire cu ei si radeam si doua saptamani dupa aceea. insa a venit o furtuna mare si ne-a cam imprastiat pe toti, iar acum nu mai am portia de ras de pe vremuri atat de des cat imi doresc.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 28, 2014
daca stau bine sa ma gandesc, de cand ma stiu m-am vazut lucrand cu cei mici. intai mi-am dorit ca atunci cand “ma fac mare” sa fiu educatoare, apoi invatatoare, apoi profa de engleza, dupa care am trecut la chestii mai serioase, dorindu-mi sa devin psiholog, apoi asistent social… toate acestea pana in clasa a 10-a, cand am intalnit-o pe draga doamna Zoe Sram la Palatul Copiilor, la cursul de Redactie – presa, radio, TV.
doamna Sram e genul de profesor pe care iubesti sa il asculti, care te invata lucrurile pe care trebuie sa le inveti, in mod natural, fara a te imbuiba cu teorie, ci facand lucrurile practic, aplicandu-le in viata cotidiana. e genul de profa calda si mamoasa, care te lauda si iti zambeste frumos oricate prostii ai spune si ai face, e o prietena minunata care te incurajeaza si te ajuta sa treci peste rautatile altora, insa isi ia cel mai inalt grad din armata cand lucreaza sub presiunea timpului si se poate transforma in furtuna daca ceva nu iese bine.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 27, 2014
nu-s experta in aparaturile de ultima generatie folosite zi de zi, dar nu-s nici vreo tuta sa n-am habar pe ce buton apas pentru a trimite un mail. drept dovada stau postarile de pe blog, nu? macar la asta ma pricep…
se zice ca tehnologia ti-e prietena daca inveti sa o folosesti. pe naiba… cateodata iti da niste tepe de zici ca ti le-a bagat direct in ochi si nu mai vezi bine. nu stiu lucrurile alea stiintifice pe care “ar trebui” (cine zice?!) sa le stiu referitoare la telefonul sau laptopul meu, insa stiu esentialul in ceea ce priveste utilizarea lor – si stiu sa le folosesc si cu masura!
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Feb 24, 2014
de ceva timp mi-am facut o obisnuinta: in fiecare zi ii scriu unei persoane – mereu alta – un mesaj in care ii amintesc sa zambeasca sau pur si simplu ii doresc o zi frumoasa. si nu trimit doar cunoscutilor – desigur, celor apropiati le dau mesaj pe telefon, pe viber, pe whatsapp si pe whatever – celorlalti le scriu pe unde apuc: in comentarii la postari/poze, in urarea de la multi ani, in mesaje private, in mail-uri. pe strada e mai simplu pentru ca nu trebuie sa spun nimic, doar le zambesc si atat.
imi place sa stiu ca ii pot face pe altii sa se simta mai bine si poate sa le schimb starea de spirit din morocanoasa in ceva mai prietenoasa, chiar daca eu nu sunt in cea mai buna forma. desigur, reactiile necunoscutilor au fost de la cele mai ciudate la cele mai dragute. poate majoritatea ma considera o nebuna ca incep sa le scriu “nu uita sa zambesti astazi!” sau “sa ai o zi cu soare!”, dar eu stiu ce inseamna zambetul pentru mine si stiu sa pretuiesc unul cand il primesc: ma face sa cred ca rautatea si nebunia din lumea asta au leac.
Read More
Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Jan 14, 2014
o buna perioada de timp am refuzat sa cred ca exista oameni fara sentimente. am considerat ca este un fenomen absolut imposibil, ceva intalnit doar in filme – cum adica sa nu simti nimic pentru nimeni si nimic?!
de curand, insa, mi-a fost schimbata parerea, pentru ca am cunoscut pe cineva care este incapabil sa aiba sentimente. desi la inceput am mers pe ideea ca ceva-ceva tot exista acolo, dar nu stie sa le exprime in niciun fel, acum mi-e tot mai clar ca nu are sentimente pentru oamenii ce il inconjoara, pentru ca este prea interesat de propria persoana si de felul in care il vad ceilalti, avand nevoie constanta de confirmarea altora.
Read More
