Asa nopti sa tot am…
Nu stiu daca asta se intampla si altora, insa mie ideile bune de scris imi vin doar noaptea, fix atunci cand imi doresc cel mai mult sa dorm, cand sunt obosita si ma aflu la mijlocul drumului dintre vis si realitate – incat numai de cotrobait dupa unelte de scris nu-mi vine. Iar a doua zi (sau a treia, sau a patra…) cu greu imi mai amintesc franturi din compozitiile “geniale” ce-mi cresteaza creierul in noptile cu inspiratie. Saptamana aceasta am avut vreo 3 nopti de semi-insomnii de genul celor de mai sus, asa ca m-am pus astazi in fata unei pagini albe, cu speranta ca voi reusi sa exprim teoriile mele din ceasurile tarzii…
Cu ochii bulbucati la luna plina, gandurile au inceput sa-mi zburde in directia tuturor persoanelor pe care le-am cunoscut in viata mea pana acum si care mi-au marcat intr-un fel sau altul existenta. Si din fericire pentru mine nu-s putine… dar din nefericire pentru odihna mea…
Unii au plecat la fel de repede cum au venit – insa mi-au oferit lectiile omeniei, ascultarii si iubirii si au plecat pe alte drumuri, spre cer sau puncte cardinale opuse. Daca dupa fiecare intersectie care ne determina sa ne separam drumurile eu mergeam mai departe privind inca in urma si intrebandu-ma cum ar fi fost daca alegeam aceeasi carare, in noaptea mea cu luna plina m-am impacat cu toate regretele si le-am trimis in zare, oriunde or vedea cu ochii.
Asa cum am mai scris si in alte randuri, venim aici sa ne ajutam sa crestem reciproc, sa imbracam totul in iubire si frumos, oricat de cliseic ar suna – iubirea vindeca (pe testate!). Avem/n-avem un suflet drag langa, iubirea se poate manifesta cel mai bine prin gandurile bune, ori rugaciune sau meditatii, spuneti-i cum vreti! Declaratia suprema de dragoste este crampeiul de fericire, de lumina, trimis catre un alt suflet care iti este drag. Eu cu asta mi-am scladat noptile de semi-nesomn… iar voi, cei care mi-ati aparut in cale pana acum, fie ca ati simtit sau nu, v-am imbracat in gandurile mele de bine si imi mai doresc un singur lucru: sa fiti fericiti, respectati si multumiti cu alegerile facute in viata!
Tot in noptile cu meditatii involuntare am ajuns la concluzia ca acel suflet care ti-e dat sa te insoteasca pana la finalul vietii iti va iesi in cale de zeci sau sute de ori pana va veni sa ramana. Invatand rabdarea, stapanirea de sine si mai ales ascultarea instinctului, intelegem si invatam drumul catre celalalt.
And if it’s meant to be, give it your best shot and it will be!
Asa cum va scriam si in articolul anterior, nu e indicat sa fortezi o interactiune cu cineva daca observi ca nu e reciproc efortul. Am pierdut contactul cu oameni care imi sunt extrem de dragi tocmai pentru ca am inteles ca ei conteaza pentru mine mai mult decat eu pentru ei, iar efortul de a mentine prietenia mi se parea intotdeauna insuficient, asa ca am renuntat… dar asta nu inseamna ca i-am alungat din suflet sau ca nu ii port in ganduri si rugaciuni. Pur si simplu stiu acum ca sunt portiuni de drum in viata asta pe care le parcurgi cu unii oameni, dar nu este musai ca ei sa fie de la inceput pana la final in calatoria ta.
Fara regrete si gust amar, va doresc din inima sa va gasiti fericirea si linistea! <3