amintiri de dupa soba

Posted by Tipa cu Pantofii Galbeni on Nov 25, 2013

in ultimul timp am vazut o gramada de reclame simpatice pe la TV (da, se pare ca am inceput sa ma uit la TV). cea mai draguta dintre toate, in care as zice ca sunt eu in copilarie, e cea de la Aqua Carpatica:

v-am mai povestit eu cateva lucruri din copilaria mea, dar partea cu “bucatareala” am omis-o, iar spotul asta imi smulge de fiecare data cate un zambet.

imi petreceam toate vacantele la mamaia si la tataia la tara, unde iernile erau – si sunt si acum – exact ca in povesti: alb peste tot, liniste si cate un latrat pierdut la lasarea serii. e drept, stateam mai mult in casa si ieseam doar cate putin la sanius si joaca in zapada, lucru care nu o incanta de fiecare data pe saraca mamaia, pentru ca asta insemna sa o las fara oale, polonice si linguri fix cand avea mai mare nevoie de ele.

stateam la caldurica, pe patul de “dupa soba” si in timp ce se prajeau pe plita niste seminte de bostan sau asteptam un colt de paine calda facuta in rola, “gateam” de zor in cratitele lu` mamaia, fix ca puiul balai din reclama. si cantam si spuneam poezii si povesteam vrute si nevrute, facand planuri pentru “masa festiva” care urma sa fie pregatita pentru “bucuresteni”… cine erau “bucurestenii”? sora mamei mele si familia ei. pe atunci ajungeau mai rar la Piatra-Neamt, de cele mai multe ori vara si eu vedeam venirea lor drept un mare eveniment.

desi o lasam fara instrumentele de gatit si se enerva ca nu putea sa pregateasca masa de raul meu, inconjurata de oale goale si linguri eram probabil tare comica pentru mamaia, pentru ca venea de fiecare data cand o chemam sa guste din “mancare” si imi spunea “vezi ca mai trebuie putina sare” sau “vai, ce bunatate!”. si asa le faceam eu zilele mai vesele celor din jurul meu, cand eram mica… acum nu pot sa distrez pe nimeni prefacandu-ma ca gatesc, dar pot sa le zambesc si sa le ofer o prajitura de casa celor dragi, primind in schimb, cu putin noroc, o imbratisare

si apoi mai e reclama cu doamna care alearga cu oala de sarmale… acolo o regasesc pe mama, pentru ca de fiecare data cand plec de acasa imi da sarmale la pachet