Adevarul meu
Din toate trairile din ultima perioada am ramas cu un gand amar, dar in acelasi timp cu speranta ca e loc de bunatate, totusi. Si speranta moare ultima…
Cu o saptamana in urma am gasit la intrarea in bloc un afis cu textul “In numele lui Dumnezeu si pentru demnitatea poporului roman, mergi la vot!”. La acest indemn nu puteam raspunde decat cu “Eu nu merg in numele nimanui la vot si as prefera ca nici altii sa nu o faca – daca intelegi unde vreau sa bat ?”. In plus, consider ca demnitatea poporului roman nu tine de obiceiurile din viata privata sau de inclinarea sexuala.
Am certitudinea ca unii dintre cei mai vehementi sustinatori ai acestei “miscari” (scuzati, nu stiu cum sa numesc fenomenul) sunt cei care se accepta pe ei insisi cel mai putin, spre deloc si cei care au nevoie de cea mai multa iubire pentru vindecare. Nu poti veni in fata cu texte despre smerenie si iubire de semeni, cand nu faci decat sa emiti judecati de valoare si rautati gratuite asupra celor care nu gandesc la fel ca tine. Dumnezeu nu poate fi invocat in sustinerea renegarii semenilor, fiindca ar insemna renegarea propriei persoane – El este energia care face ca totul sa existe!
Din scrierile religioase se citeaza doar atunci cand ne convine, nu? Ca de actionat in concordanta cu ele e pentru fraieri.
Cum era? Ah, da…
Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea. (Ioan 8,7)
Cea mai importanta capacitate a noastra, ca oameni, este aceea de a iubi. Insa iubirea propovaduita in biserici si in cultura crestina este ataaaat de prost inteleasa si adoptata de romani, incat consider ca este complet devalorizata si multi sunt extrem de departe de esenta ei.
Din punctul MEU de vedere, adevarul MEU despre iubire suna cam asa:
- Iubirea inseamna respect fata de absolut tot ce ne inconjoara, bun sau rau.
- Iubirea este acceptare a tot ceea ce ne inconjoara si se intampla, bun sau rau.
- Iubirea inseamna sa stii cand sa taci si sa asculti nevoile proprii si ale celor din jur.
- Apoi Iubirea este ajutorul pe care il oferim in primul rand noua, fara a ne pedepsi pentru greseli si este mana intinsa pe care o oferim semenilor nostri atunci cand gresesc sau se simt neputinciosi in fata provocarilor vietii si societatii.
- Iubirea este cumulul de actiuni pe care le intreprindem zi de zi pentru a face bine, pentru a (ne) ierta si pentru a indrepta lucrurile care tin de noi.
Fiecare dintre noi are dreptul la opinie. Aceasta este opinia mea, acesta este adevarul meu. Dar adevarul meu nu este neaparat si cel al vecinului meu, al fratelui meu, al sefului meu sau al doamnei care face curatenie in scara blocului. Adevarurile coexista si atat timp cat pe al meu nu il exprim si impun agresiv, iti sugerez ca nici tu sa nu o faci.
In concluzie, Iubirea are nevoie de vointa, curaj, rabdare, intelepciune si blandete. Nu de instigari la conflict si impartirea in tabere – aia e ura, invatati sa faceti diferenta de vibratie.
Si va trimit Iubirea pe care imi doresc sa o cunoasteti!