Puterea de a fi (in) prezent
In zilele noastre, capacitatea de a fi prezent pe deplin este atat de rar intalnita, incat am uneori senzatia ca ma aflu in multimi de oameni care alearga dintr-un loc in altul fara scop si traiectorie. Sau, cum nu putea fi spus mai bine decat a facut-o David Suzuki: ne aflam intr-o masina imensa ce se indreapta spre un zid din caramida si toti se cearta pentru locurile pe care vor sa le ocupe.
Viata se traieste acum in ecrane mai mici sau mai mari, dar cu o importanta mai mare decat a zilei de astazi, a soarelui, a ochilor deschisi dimineata.
Se consuma atat de multa energie in mod inutil, pentru chestiuni ireale, cum ar fi viitorul, incat clipa prezenta nu este decat un moment ce trebuie imortalizat si pastrat pentru “mai tarziu”. Si de fapt prezentul vrea doar sa fie trait, nu amanat. Iar “mai tarziu” traiesti din amintiri, mintindu-te ca ti-a fost frumos prezentul.
Opriti asta!
Opriti filmarea unei parade sau a unui concert – momentul trece pe langa voi si energia clipei nu va hraneste cum ii este menirea: pentru o lunga perioada de timp in mod constant, nu doar pentru minutele de “mai tarziu” in care vizionati filmarea.
Opriti-va din dat indicatii de pe margine – acestea necesita profesionalism, experienta, efort. Daca nu aveti baza in cele enumerate, nu sunteti in masura sa comentati.
Opriti-va din comentariile despre filmul pe care il urmariti si pastrati-le pentru final, cand peisajul e complet si aveti ideea generala formata. Nu iti dai seama cum arata un puzzle finalizat doar dupa ce ai unit 5 piese.
Opriti cuvintele negandite sa iasa din voi prin degete sau buze, pentru ca regretele de “mai tarziu” vor avea acelasi sfarsit precum prezentul netrait pe deplin.
Timpul nu conteaza, pentru ca prezentul nu poate fi masurat de nimic ce este omenesc, atata vreme cat este trait pe deplin, cu tot sufletul.
Lumina si gand bun sa fie!