Fara artificii – inca un an lasat in urma
Nu a fost un an greu. Insa nu a fost nici usor.
In timp ce se derulau toate, am avut constant senzatia ca se poate si mai bine – chiar daca nu am vazut decat umbra si intuneric, ceva in mine spunea mereu “hai, inca putin mai rezista si o sa vezi ce bine va fi”.
Da… cuvintele “preferate” ale anului: Rezist si Rabdare. Cand zici ca nu mai poti, viata te convinge ca poti si mai mult.
Nu am ajuns atat de departe cum visam la inceputul lui, dar daca stau bine sa ma gandesc, nici nu am batut chiar pasul pe loc asa cum am simtit in ultima vreme. Am dat tot ce am simtit mai bun, dar si ce a fost mai rau. Mi-am apropiat si mai mult sufletele dragi si am taiat conexiunile toxice. Mi-am facut bine si rau. Ce mai, anul acesta a fost in deplin echilibru yin-yang.
Oricum intregul an m-am simtit ca intr-un montagne russe, cu prapastii imense intre momentele extraordinare – asa am realizat ca singurele batalii care conteaza sunt cele pe care le porti cu tine, singurele lupte din care iesi intotdeauna invingator sunt pentru binele tau suprem. Indiferent ce spun ceilalti, tu contezi cel mai mult. Iar sentimentele nu le poti exprima niciodata suficient de clar si pe inteles in cuvinte, ci doar prin fapte, si le poti masura doar prin timpul dedicat iubirii, prin bataile inimii numarate in imbratisari.
Asa ca nu-ti ramane decat sa iti impachetezi gandurile imprastiate, sa le lasi sa zboare cat mai departe din tine si tu sa cobori in inima ta, sa o asculti si sa o urmezi cu toata increderea, pentru ca e singura care nu te saboteaza. Si dupa ce ai coborat acolo, dupa ce te-ai luptat cu toti monstrii si te-ai regasit, muta-te in ea, respect-o si incalzeste-o cum stii mai bine. Nu o imprejmui cu garduri groase si inalte, pentru ca stie sa-si poarte de grija si va lasa doar lumina sa patrunda de acum.
Nu sunt curajoasa. Inima mea este.
Nu am rabdare. Inima mea zice ca da si imi arata ca oricum nu am alta cale decat sa o ascult.
Nu am timp. Inima zice ca asta e singura avere pe care noi pamantenii o avem, fie ca suntem constienti sau nu.
Nu am tot ce imi doresc, am ceea ce inima mea are nevoie si este mai mult decat suficient pentru a respira si pentru a ma bucura de darul vietii.
Un an magic si inimi pline cu bine!