Nu te mai multumi cu rolurile episodice!
Nu zic acum sa iti dai viata sa fii pe primul loc in toate topurile – personal, social, profesional. Insa chiar n-ar strica sa te uiti inainte de toate in curtea ta, sa vezi daca tu esti multumit cu absolut tot ceea ce ai realizat pana acum, iar abia apoi sa te crezi in masura a-ti expune punctul de vedere si aspra judecata in privinta celorlalti. Si nici nu am de gand sa iti spun cum sa iti traiesti viata. Pana la urma, tu alegi cum e mai bine pentru tine. Tot ce te sfatuiesc e sa incetezi sa te compari cu altii si sa le spui lor cum sa isi traiasca viata. Pentru ca e al naibii de enervant si frustrant sa vina cineva si sa iti spuna cum sa aranjezi solnitele pe raftul al doilea din bucatarie, nu-i asa? Tu oricum vrei sa scapi de hidoseniile alea mostenite de la matusa bunicii fostului iubit al iubitei…
Si nu-ti zic nici sa renunti la acea persoana. Iti spun doar ca unui prieten drag sa te pui in situatia persoanei pe care o amagesti sau de care te lasi amagit. Hai sa facem un joc… schimba rolurile. Iti place sa fii in umbra? Cat de fain e sa fii pe locul 50 in viata ei? Cam cat de departe crezi ca puteti ajunge voi? Sau stai… exista un voi? Sau doar un el si o ea care se mai distreaza din cand in cand, ea visand la rochii albe si el alergand cu gandul dupa albine?
Si daca alegi sa ramai pe locul 51, de ce o faci?
Ne-am nascut pentru a iubi si a fi fericiti, pentru a duce dincolo toata frumusetea si blandetea umana. Cei de dincolo nu stiu cum e sa simti si sa traiesti pe Pamant. Habar nu au cum se simte fizic dragostea. Ei stiu de iubirea neconditionata si respectul firesc. Deci – de ce ne-am multumi cu bucati de zambet si suflet, cand putem trai pe deplin toata bucuria de a fi om, pentru a duce mai departe trairile acestea?
Te rog, omule, nu te mai multumi cu jumatati, sferturi si miimi de masura! Nu te mai subestima si elimina din mintea ta cuvintele: “nu merit”, “nu pot”, “nu sunt demn”. De fapt, stii ce? Elimina doar nu-urile. pentru ca meriti, pentru ca poti si pentru ca esti demn!
Singuri am venit pe lume si singuri plecam. Dar acel +1 pe care il asteptam cu totii e deja acolo, in structura noastra – doar ca nu se va materializa niciodata daca vom continua sa alergam dupa vorbe dulci, cadouri scumpe si atentie trecatoare.
I feel sorry for the people who take you for granted. For they will never fully appreciate nor understand the vibrance of your beautiful stardust soul. (Nikita Gill)