Povesti turcesti (1)
Va transmit ganduri bune de la mare! 
Nu-s in concediu si relaxare, sunt in “delegatie”, asa cum se zicea odata. Am omis sa va povestesc despre plecarea mea…
Asadar, recuperand: de o luna mi-am schimbat locul de munca – din bine in mai bine – pentru ca eu doar evoluez, nu am niciun regres (regret). Din prima saptamana la noul job, mi s-a spus ca e musai sa fac o calatorie de informare cat mai repede. Asa am ajuns sa vizitez Antalya, Turcia.
Am dat de gustul calatoriilor si ador sa citesc povesti noi de viata.
In seara asta s-a asezat la masa noastra, la care eram alaturi de colega de camera, o simpatica doamna, albita de viata. Sotul i-a murit in urma cu doi ani, a calatorit toata viata ei, iar decesul barbatului iubit nu a oprit-o, chiar daca asta inseamna sa fie singura peste tot. E zambitoare, frumoasa si sociabila, dar mi-a soptit ca nu indrazneste sa ii deranjeze pe ceilalti, nici macar cu privirea.
E absolut iubibila. Are 3 copii, doi dintre ei fiind langa ea, in Dublin, doar fiica cea mare stabilindu-se in UK in urma cu 20 ani.
Am facut schimb de viziuni, de zambete si de adrese de email. Si mi-a promis ca imi va scrie des! I-am trimis prin email 2 dintre pozele facute impreuna si era atat de fericita cand a vazut ca are un nou mesaj, incat a sarit de pe scaun. Simpatica foc!
Si calatoria mea e abia la inceput!