Mariuca Nastasiu

Tipa cu Pantofii Galbeni

Ganduri de drag

Posted by on Mar 25, 2015

Iubesc oamenii, tot ceea ce au in suflet mai frumos si tot ceea ce fac mai bine. Stiu si pot sa disting rautatea si intentiile negative de bunatate si suflete luminoase, insa nu vreau. Cred cu tarie ca toti avem un sambure de bunatate in noi, chiar daca asta inseamna sa imi fac iluzii de fiecare data si sa fiu dezamagita – in ultima vreme mi s-a intamplat tot mai rar. Oare de ce?

Sper ca v-ati obisnuit cu mine si cu modul meu de a-mi exprima gandurile si emotiile. O fac indiferent daca mi-e bine sau mi-e rau, insa cert este ca o fac cu drag si de drag. Un drag de suflete care ma incarca pozitiv, ma motiveaza sa fiu mai buna in orice intreprind si ma indeamna sa ofer tot mai mult din ceea ce am.

Am o perioada magnifica, merg zambind pe strada, mai cu spor decat o faceam de obicei (am avut o perioada in care mergeam incruntata pe strazi, chiar daca sufletul imi zambea plin de lumina – pentru ca nu imi raspundea nimeni la zambet si se inghionteau zicand “uite-o si pe asta!”) si mai ales ca mi-am schimbat ruta spre servici – adica am schimbat locul de munca. Ideea e ca de vreo luna incoace mi se aliniaza lucrurile fix asa cum imi doresc. The Universe and I have a great relationship! :)

De si mai mult drag m-am umplut seara trecuta, la concertul mult-asteptat, facand Inconjurul Lumii cu Trupa Vunk. Am inceput seara usor nervoasa (de foame, glicemia scazuta, bla bla), insa am intrat in atmosfera emotionanta, lasandu-ma fascinata de vocea si trairile Alexandrei Usurelu, o voce angelica ce mi-a patruns prin fiecare por si mi-a ajuns in suflet, unde a si ramas. Si va las sa va convingeti. Pentru ca asa sunt si eu. :)

Oricat de mult si oricat de frumos as incerca sa scriu despre felul in care am trait concertul acustic al Vunk-istilor, consider ca nu voi reusi sa transmit ceea ce mi-au transmis ei, nu voi putea sa ofer atat de mult cat am primit. Am asteptat cu sufletul la gura sa ii vad, sa ii ascult, sa ii cunosc, iar intalnirea a fost… mai mult decat pe masura asteptarilor. Eram pe punctul de a pleca dezamagita de la concert, deoarece baietii s-au retras de pe scena si nu cantasera piesa mea preferata, La nebunie… Dar n-a durat mult si s-au intors, incheind seara perfect. Am trait fiecare vers, am simtit fiecare sunet si am zambit constant. Am avut intalnire cu gandurile mele, spuse prin cantec, prin vocile altora. Divin!

M-am umplut cu fericire cat sa-mi tina o vreme. Si cum explodez de bucurie si o elimin de la baza tocului pana la varful firelor de par (chiar, ar trebui sa merg la tuns… bine ca mi-am amintit!), mi-am dat silinta sa pun in randurile acestea un pic din sufletul meu, o idee mai mult decat de obicei. Sper sa va fie cu folos!

Si va mai spun doar atat: iubiti, lasati-va iubiti si fiti fericiti!

Cu drag de voi, ma inclin!
Semnat: Tipa cu Pantofii Galbeni

2 Comments

  1. Frumoasa experienta, sunt sigur ca aici poți vb libera, fără sa fii întrebată, ești doar tu cu tine:)
    PS: power signature:*

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *